What’s that thing called Love?

[play si cititi continuarea…o sa intelegeti de ce!]

There is that one person who fills your mind at night, who is there, the last thing that fades from the edges of your consciousness as you drift off into peaceful slumber. When you wake up, that person’s face rises to the surface of your thoughts like the golden sun rises outside your window. You lay there piled high with cozy blankets, your eyes closed but your mind awake, and that someone’s name, drifting through your mind, is a cue for an unseen puppet-master, who, with invisible threads, pulls the corners of your mouth into the most content of smiles. And that smile stays there, making you ever-warmer, far longer than any other waking thought would cause it to stay. And that, perhaps, (if I’m not very much mistaken) is love.638505_ee16

P.S:Acesta nu este decat un alt exercitiu lingvistic…imi lipsesc cursurile de limba engleza 😦

Anunțuri

Shitty shit day?Ce-ai ma?!Sunt HAPPY!

[play si cititi in continuare 😀 ]

Cand m-am trezit ploua…de fapt cred ca a plouat toata noaptea.

Ce inseamna asta?Ca ar trebui sa fiu morocanoasa,ciufuta, plina de nervi,sa-mi vars amaraciunea ici si colo pe unde apuc,sa imi plang de mila,sa imi dau degetele pe razatoare,sa fiu melancolica pentru ca asa se cere sa fii toamna.Ei bine nu sunt asa deloc,dar absolut deloc ma!!!Dimpotriva,astazi,dupa aproape o luna am ras pentru prima oara cu pofta,asa ras din-ala care iti provoaca dureri de burta,de mandibula,de ce mai vreti voi.Bai,la naiba in puii mei,chiar sunt fericita :))a7a88dcf03baaf6ab1641fcfd0b74c8e

Am inceput dimineata chiar OK.Prietena mea Andreea a avut grija de asta.Am stabilit amandoua ca vrem sa fim ECO(si nu EMO),sa avem copii de toate natiile,sa ne plimbam cu rulota prin lumea si sa mancam direct din copaci.Am invatat cum sa luam lucrurile treptat,de genul:”Je m’appele!”,”Voulez-vous….?,si bineinteles,asa cum se cuvine:”Merci!” :)) Stim noi pentru ce!

Abia astept sa plec pe 15/16  cu proiectul nostru,cu siguranta o sa fie o experienta de neuitat.Alte inca 2 zile in care voi avea ceva de invatat.Apoi,daca totul merge conform planului,si reusesc sa vorbesc cu persoanele potrivite,se pare ca voi pleca in Amsterdam.Ohh boy,ohh boy,I just can’t wait! 😀 Se pare ca toamna vine cu multe chestii in tolba si ii multumesc pentru asta.Lucrurile isi urmeaza cursul,toate apele se linistesc,si lumea ma sustine.Doamne,as avea o lista lunga de multumiri pentru foarte multe persoane care m-au ajutat in ultima vreme.Pe unii nici macar nu-i credeam sa fie atat de draguti si asemantori cu mine,atat de calzi si pasatori.I-am judecat gresit si imi cer scuze pentru asta! Cand ajung la Galati trebuie sa rezervam o masa si sa ne strangem toti!Negresit 😀

A inceput sa-mi placa Ingrid foarte mult 😀

I just want to know today, know today, know today
Know that maybe I will be ok…

Hey,chiar sunt OK!

Ai lav kitz!

Ai lav kitz![aka I love kids :)) ]

Stiti chestiile alea mici,cu ochi mari si cap si mai mare?Cu manutele alea mici si cu degetelele alea ca niste carnaciori?Cu rasul ala contagios si balutele adorabile?Cu dintisorii aia mititei ca niste fulgi de lapte si zambetul ala adorabil?Da,de copii vorbesc…de monstruletii aia cu 3 fire de par pe capusorul lor usor „extraterestric”(nu stiu daca exista cuvantul,iar daca nu exista il inventez eu 😀 ),care,indiferent de cat de suparat si morocanos ai fii,te fac sa te tavalesti pe jos de ras,sau in cel mai „diplomat”caz,iti aduc o lacrima de fericire in coltul ochiului?it__s_a_baby_girl____by_sara_m

Am vazut nenumarate filme cu scene in care erau prezentate nasteri,si de cele mai multe ori ma faceam mica intr-un colt si ma intrebam ce le indeamna,Doamne,pe femei sa ramana insarcinate,cand momentul ala pare a fi desprins dintr-un scenariu horror.De ce sunt atatea femei innebunite sa aiba un copil,de ce se chiunuie ani de zile pentru asta,de ce platesc carute de bani pe tratamente,si pentru ce?Astea-s sado-masochiste,sau cum ca nu inteleg???

Their_eyes_look_like_children_by_MattTownsend

De curand am inteles de ce…si probabil oricat de frumos si natural as incerca sa leg propozitii ca sa va explic asta,nu as reusi nici pe departe sa transpun sentimentul pe care il are o mama cand tine la pieptul ei,sufletelul ala mic,pe care 9 luni de zile l-a purtat practic in suflet, care acum a venit pe lume,si pe care acum nu-l mai are doar pentru ea.O astfel de minune iti lumineaza viata,te face sa razi cu toate ca ti-e rau,te face mandra cu toate ca unii zic ca nu e cel mai cel copil,iti ofera sentimentul de putere si te inmoaie de fiecare data cand iti zice „mami”,te ia in brate si te strange tare,te apuca de degetel si nu-ti mai da drumul,sau cand   plange pentru ca nu doarme cu tine.Nu sunt mamica,dar la momentul potrivit probabil ca as fii extraordinar de fericita sa fiu una dintre ele.

Astazi,coboram scarile,si la un moment dat am dat peste fetita unui vecin de-al meu,care facea cozonaci de pamant pe treptele blocului.S-a uitat la mine cu ochi mari,mi-a zis ca face prajituri si daca vreau pot sa gust si eu.Am zambit si i-am zis ca voi gusta cu siguranta cand sunt gata,pentru ca in acel moment eram putin grabita sa ajung undeva.Am plecat mai departe,dar am reusit sa inteleg ca „oferta” ei mai cuprindea si inghetata aromata cu sare:)) (de ce cu sare n-am inteles,dar probabil era un deliciu).Imi plac copiii pentru ca ei cred cu tarie in tot ceea ce fac,si pentru ca au puterea sa te convinga ca un pix e rosu cand de fapt e albastru.Nu stiu cum,dar au ei abilitatile asta….

In materie de mamici,o admir pe Jessica Alba.Bine,o admiram si inainte,dar dupa parerea mea e cea mai sexi,atenta,implicata in cresterea copilului ei,mamica de la Hollywood.Pur si simplu o ador!   Jessica+Alba+Honor+Leaving+Griddle+Cafe+kNrDeBOgc7ml

As vrea ca atunci cand voi avea si eu un copil,sa fiu in primul rand cea mai buna prietena a lui/ei,sa vorbesc deschis cu ea/el,sa aiba incredre in mine.Sa fiu genul de mamica moderna,care isi intelege copilul,il respecta,discuta cu el si nu ii tranteste un”Nu faci aia,pentru ca asa zic eu.Pentru ca’s mata si tu tre’ sa ma asculti!”.Nu e de mirare ca foarte multi copii nu se inteleg bine cu „babacii” lor.Si parintii fac destule greseli,nu numai copiii…

In orice caz,pana voi deveni mamica,ma voi distra si ma voi „antrena” cu copiii mamicilor pe care le cunosc.Iubesc copiii,iar ei ma iubesc la randul lor.Probabil pentru ca si eu sunt un copil si ma comport ca atare…

Nu cred in dragoste la prima vedere,dar cred in dragoste la prima imbratisare.

Inca o zi si toamna se va instala oficial,asta au spus si la stiri,ba chiar si la meteo…

De cand am asteptat-o,de cand i-am dus dorul,de cate ori nu m-am gandit la ea…Anul trecut mi-a  adus in dar iubirea,speranta si pofta de viata.M-a facut sa cred,daca nu in dragoste la prima vedere,macar in dragoste la prima imbratisare.Anul asta oare ce-mi mai aduce?Mi-e si teama sa imi mai pun vreo dorinta,sa ma mai gandesc la ceva anume,pentru ca oricum as intoarce cubul,fiecare colt e la fel de ascutit.

Nu sunt trista,doar putin obosita si plictisita.Vreau sa fie toamna,sa ma plimb pe stradute vechi si bosumflate,sa beau cafea cu spuma de lapte si stafide presarate peste ea,sa ma uit  prin geamul cafenelelor la lumea care trece nepasatoare pe strada,sa stau pe banci si sa ma uit la copaci cu frunze galbene,sa desenez in aburi pe fereastre lovite de ploaie,sa imi fie putin frig si sa ma imbratiseze saluri de casmir.Nu vreau sa inceapa facultatea,nu vreau sa ajung la camin,nu vreau sa simt agitatia de acolo,nu vreau sa trec pe langa 504,nu vreau nimic…Doar sa se prelungeasca toamna la infinit.Care toamna?Dumnezeu stie mai bine…

Nici acum nu cred in dragoste la prima vedere sa nu mai zic de minuni care tin 3 zile.Nu cred in nimic,doar in ceea ce pot atinge,ceea ce pot strange in brate,ceea ce pot saruta si ceea ce pot intelege.Restul e egal cu zero.Nu mai cred nici macar ca iubirea e singurul lucru de care un cuplu poate avea nevoie.

Iubirea vine mana in mana cu multe alte aspecte:increderea,comunicarea,compromisurile,micile atentii,respectul,caldura,sexul,stabilitatea(chiar si cea financiara),familia,valorile morale,etc…Asa ca sa nu fiti surprinsi daca vreodata doi dintre prietenii vostri foarte buni pe care i-ati vazut mereu zambind si tinandu-se de mana,vin intr-o zi si va spun:”Ne-am despartit!”.Nu s-a intamplat brusc si dintr-o data cum ati crede,de cele mai multe ori nu e o decizie de moment,ci pur si simplu ,lucrurile marunte care s-au adunat incetul cu incetul,au umplut paharul si nu au mai avut unde sa se reverse…

Poate ca de data aceasta toamna nu o sa-mi aduca decat sansa,poate putere,sau poate mai multa liniste in suflet.Suflet…ce cuvant.De multe ori ma gandesc la el ca la o punguta cu praf magic,sau ca la un fulg,in orice caz nu ca la o parte a corpului,nu la fel cum ma refer la”mana”,”picior” sau „degete”.

Mereu am pus suflet in tot ceea ce am facut si mai mult decat atat, am pus suflet in fiecare suflet pe care l-am intalnit si de care m-am atasat intr-un mod sau altul.Uneori…mi-a fost atat de tare trantita usa in fata, fara regret, fara remuscari, fara amintiri, fara inima, incat am inceput sa cred ca unii oameni chiar sunt formati din pietre!Nici nu-ti imaginezi cat de tare poti influenta persoana de langa tine…si uneori nu tocmai in modul cel mai extraordinar.15

Vreau ca toamna asta sa invat multe lucruri:In primul rand vreau sa invat sa spun „Nu”,si sa pun punct.Sa invat limba germana si araba,sa invat mai multa istorie decat am putut pana acum,sa invat sa fac galuste cu prune(pentru ca stiu ca cineva le adora),sa invat sa am mai multa incredere in mine,si sa invat sa LET GO.

Astazi pun un mare punct special pentru mine.Nu am sa uit niciodata trecutul, dar nici nu am sa-l mai las sa-mi afecteze prezentul si viitorul.Incet, incet incep sa redevin o femeie puternica, careia nu-i mai este frica de o noua relatie si de un nou inceput.Vreau sa ma indragostesc: sa simt fluturi, sa zambesc tamp, sa poti sa-mi dai una peste cap, iar eu sa-ti spun multumesc, sa radiez…la fel cum sclipeam odata, sa ma tin de mana si sa ma simt libera, fericita si impacata.Stiu ca am sa ma indragostesc nebuneste de un el ce-mi va zambi strengar si ma va face mereu sa vreau mai mult si mai mult si mai mult.

Acum stiu si pot. De ce?
Pentru ca am pus punct.

P.S:Cine stie,poate intr-o dimineata la facultate am sa gasesc pe una din banci o cafea cu un biletel:”Pentru Catalina”,”Hai sa ne intalnim la locul X”,sau poate voi primi un telefon scurt de la cineva,si acel cineva sa fie chiar EL,ce l cu adevarat EL.Poate sunt doar niste vise adolescentine,sau poate ca budinca asta de ciocolata din fata mea e de vina….

Atunci…acum!

Traim intr-o societate in care valorile morale se schimba parca de la ora la ora,si suntem fortati ca de multe ori sa folosim replica„Atunci……,acum….”.Pe unii ii judecam din cauza asta si le atasam eticheta de „comunisti”,insa cred ca nu peste mult timp vom deveni si noi „comunistii” celor ce vor veni.Probabil nu e prima oara cand se vorbeste despre aspectul acesta,dar ceea ce m-a determinat sa vorbesc acum si asa despre asta sunt de fapt niste documente pe care le-am gasit in timp ce cautam in biblioteca unei scoli niste state de plata si rapoarte financiare pentru registrele pe care trebuia sa le aduc la birou.

Niste simple hartii mi-au vorbit despre oamenii de acum aproape 90 de ani,mai mult decat ar fi putut,in realitate,o persoana.Am sa atasez si niste fotografii ale documentelor pe care le-am gasit,insa numai o parte.De restul am sa va vorbesc eu.090814_102207


090814_093238

Atunci oamenii aveau mai multa rabdare,erau mai atenti la detalii si inca mai trimiteau scrisori de dragoste,scrise de mana,cu o caligrafie impresionanta.Asta da dovada de minutiozitate,dedicatie,atentie si respect.Acum oamenii nu mai au rabdare sa asculte,sa inteleaga,renunta pur si simplu.Acum oamenii nu mai trimit scrisori de dragoste prin posta,ci doar sms-uri,e-mailuri,avand uneori un caracter atat de impersonal ca ti se face rau….sa nu mai spunem de lipsa de originalitate.Acum oamenii au uitat ce e aia respect,ce inseamna traditia si ce inseamna mai ales pastrarea ei.

Atunci oamenii erau mai sinceri si sa va zic de ce.Am gasit un document in care o angajata a scolii isi spunea of-ul cu o sinceritate,care,va spun drept ca m-a marcat.Se pare ca nu avea o situatie materiala tocmai buna acasa,si iarna fiind avea nevoie de lemne…lemne pe care uneori le mai lua de la scoala.Cei superiori ei,se pare,ca ii cereau adeseori sa intretina perdelele,sa le spele,sa curete diverse fete de masa,sa spele multe alte lucruri,cand ea acasa nu avea nici macar cu ce sa se incalzeasca d-apoi sa mai faca toate astea.Asa ca angajata a ales sa mai foloseasca din lemnele ce se aflau in curtea scolii,aduse pentru incalzirea elevilor.La un moment dat aceasta a fost sanctionata,drept pentru care face o plangere lunga si pune practic punctul pe „i”:Prin prezenta,specific ca nu voi mai lua lemne din curtea scolii,dar nici nu voi mai spala perdelele,fetele de masa,podelele si nu voi mai curata mobilierul pe care domnii invatatori mi le cer sa le fac”.Mi se pare foarte corect.Bine,dumneaei scrisese altfel acolo,nu-mi mai aduc aminte cuvant cu cuvant,dar asta era ideea.M-a bufnit rasul si m-am gandit:”Cati oameni mai sunt asa sinceri in ziua de azi in documente cat de cat oficiale?”.Acum lumea isi ascunde adevaratele intentii dupa expresii pompoase,se vor „diplomati”,cand „diplomati” nici la degetul mic nu sunt.Ne credem mai educati,mai manierati,mai avansati cand vine vorba de asta,dar cred ca suntem de fapt doar la suprafata,pentru ca in realitate suntem cu mult sub nivelul la care ne consideram ca ne aflam.

Atunci oamenii erau altfel,poate cu mai putina pregatire academica,dar cu mai multa pregatire de viata.Stiau mai multe despre cum sa fii om,cu siguranta mai multe decat cei din ziua de azi,stiau sa respecte,sa spuna verde-n fata,sa lupte pentru tara,sa urmeze traditii,sa aiba frica de Dumnezeu,sa fie mai buni,sa fie mai sanatosi,sa se bucure mai mult de natura si tot ce-i inconjoara.Acum ne bagam organu’ in fiecare lucru cu care nu suntem de acord si mergem ca niste ignoranti mai departe.Apoi ne tot lamentam ca”Vaii,in ce tara traim!”.Mda…sa fim seriosi.

Si apropo de atunci si acum,niste versuri dintr-o melodie de-a lui Vescan.Mi se pare ca a surprins esentialul:
Atunci omul era om,acum omul e caine
Atunci nu profitau toti,se stia de rusine
Atunci femeile se bucurau pt o floare
Acum se bucura daca le duci pe banii tai la mare
Si e mare lacomia si invidia de azi
Nu simti o mana pe umar doar daca te ajuta sa cazi
Atunci puteai sa ai mai mult de 3-4 fratzi
Acum sub fetze zambitoare stau bulangii mascatzi
Acum copii de 12 ani se plang cat le e de greu
Si`tzi rad in fatza daca zici ca exista d`zeu
Nu respecta nimik,au lumea lor virtuala
Cu capu`n plasma nu stiu nici daca ploua afara
Si ce le pasa lor,de ce e bine si ce nu
Cat timp au calculator mai bomba ca a lu` vecinu
Atunci visul unui pusti era un mountain bike
Acum e sa ajunga cel mai bun la counter strike

Vescan:
Atunci stiam ce e iubirea fara sa citim in Dex
Acum nu se mai face dragoste,se face doar sex
Atunci erai sarac respectat pt ce`ai in cap
Acum vezi respect doar daca iesi din casa lu` Tziriac
Atunci oamenii faceau si vorbeau doar dupa
Acum vorbesc si cand tre sa faca se fac ca uita
Atunci gaseai compasiune,intelegere
Acum pactul cu diavolul e cea mai buna alegere
Inca ma mir ca prostu de ce poate face banu
Atunci eram egali toti nu prea conta buzunaru
Acum femeile aleg barbatii dupa vile
Si li se pare demodat sa mai ramana virgine
Totul s`a schimbat,stam intre curve si hotzi
Ca sa rezistam vii suntem mai reci ca niste morti
Si ar mai fi de zis multe,mult,mult prea multe
Dar prefer sa inchei,oricum nimeni n`o s`asculte.

Trist,dar adevarat,nu?

Despartirile-una din bolile inevitabile ale sufletului uman!


Insomniile au si partile lor bune.Asta e concluzia la care am ajuns.

In timpul zilei am un program extrem de incarcat,care din fericire imi ofera luxul de a avea mintea preocupata cu orice altceva,dar nu cu lucruri care m-ar indispune.Noptile sunt uneori un calvar(cel putin asa credeam),dar am ajuns sa cred ca de fapt sunt momentul meu de luciditate pura.Noaptea trag cele mai stralucite concluzii,noaptea vad de fapt lucrurile pe care lumina ma impiedica sa le observ ziua,orbindu-ma.Asa am ajuns si la concluzia ca despartirile sunt inevitabile,sunt asemenea bolilor pe care fie ca vrei,fie ca nu vrei,le ai.Am facut aceasta afirmatie pentru ca mi-am adus aminte de o discutie pe care o purta un vecin de la scara cu cel mai bun prieten al lui acum vreo 3ani:

„-Bai tu ai avut varsat de vant/pojar/oreion?”

„-A…nu,nu am avut.De ce?”

„-Aaa,pai bai vezi ca o sa ai si tu..si cica e mai greu daca le ai mai tarziu…”

La aceasta discutie am inlocuit putin termenii si mi-a iesit ceva interesant:

„-Bai tu ai avut vreodata inima franta?”

„-A…nu,nu am avut.De ce?”

„-Aaa,pai bai vezi ca o sa o ai si tu..si cica e mai greu daca le o ai mai tarziu…”

Ways_to_Heal_A_Broken_Heart_by_flav0r0fthedazed

INTERESANT,NU?

Adica am stat si am analizat putin…fiecare persoana a avut inima franta la un moment dat,idiferent ca s-a intamplat cand avea 16 ani,20 sau 35.E inevitabil,nu poti sa fugi nicaieri de aceasta,sa-i zicem,”boala a sufletului”.Si ca orice boala,are simptomele ei:suferi mai mult sau mai putin,te refaci mai greu sau mai usor,insa ceea ce e important si de retinut dragii mei e ca NU TE OMOARA!Dimpotriva iti ofera anticorpi 😀

Analiza asta este de fapt ceea ce m-a ajutat sa trec cu bine prin despartirea suferita de curand.Nu a fost usor si trebuie sa recunosc ca nici macar acum nu-mi este,dar sunt o „pacienta”silitoare si perseverenta:D.Cred ca in perioada asta am citit la carti de psihologie cat nu mi-am inchipuit vreodata ca o voi face,si asta m-a ajutat in continuare.Au fost momente cand chiar credeam ca sunt pe drumul cel bun,ca imi trece,ca ma vindec,ca mai apoi sa ma sune aiurea si sa-mi dea peste cap toata munca.Si am luat-o de la capat,si am tras din nou pe branci ca sa recuperez stradania pierduta.La un moment dat am zis ca trebuie sa-mi iau viata de la capat,dar de fiecare data cand vroiam asta,imi spuneam ca poate se va razgandi si refuzam fiecare oferta care mi se punea la picioare si din nou ma hotaram sa-l astept.La un moment dat mi-am dat seama ca m-am trezit de prea multe ori cu perna in brate crezand ca este el,si ca nu am nevoie de el,dar am nevoie de „noi”.Fara el nu am murit,dar nici nu pot sa zic ca am mai trait la fel.Mi-am gasit alt mod…Sincer toate lucrurile imi merg mai bine ca niciodata(am 2 slujbe,mi-am facut relatii cu niste oameni influenti,mai tot timpul am cate un drum de facut in locuri unde imi doream sa ajung),si ma face sa ma gandesc ca asta e ironia sortii.Am portofelul mai plin,dar patul mai gol…

In fine sa lasam asta….

Booon, deci iubesti si esti iubit. Plutesti, ai zambet talamb pe fata, lumea e roz, viata e roz, nu exista probleme peste care nu poti sa treci, prietenii se pot descurca si fara tine, examenele trec pe planul doi, tot ce conteaza e sa fiti impreuna, unul lipit de celalalt, bot in bot, visand la un viitor comun. Ei bine, starea asta „de prostie pura”, nu dureaza o viata si in scurt timp ai sa revii cu picioarele pe pamant, iar iubirea va capata cu totul alte dimensiuni.

In unele cazuri va fi la fel de intensa si-si va lasa amprenta asupra ta fara sa-ti dai seama, in altele este doar o explozie, o fericire de moment si atat. Ceea ce vroiam eu sa spun este ca relatia, trebuie privita, intr-un fel, ca pe un copil: trebuie s-o ajuti sa creasca, sa ai grija de ea, sa-i oferi atentie si iubire si in nici o clipa nu trebuie sa uiti de ea. Aici este partea dificila si trista in acelasi timp: poti sa iubesti cu tot sufletul si sa simti ca n-ai sa mai iubesti niciodata pe nimeni si ca asta este cel mai important lucru, insa daca nu exista comunicare, daca suferi mai mult decat iubesti, daca incerci sa gasesti mereu solutii, decat sa te bucuri…atunci ceva nu e ok.

Dragostea poate sa existe chiar daca cei doi nu mai reusesc sa ajunga la ea, sa caute modalitati de a o pastra sau de a o reinventa. Pur si simplu se intampla: iubirea poate salva destine, poate schimba lumea, insa sunt cazuri in care nimeni nu mai poate salva iubirea.

Intr-o zi te trezesti singur/a, o/il cauti buimac/a prin pat…dar nu e nimeni! Vrei sa suni,dar nu mai are rost…daca stai bine si te gandesti, nimic nu mai are rost. S-au dus dracu’: vise, planuri, idei, asteptari, sperante… Dupa o saptamana asa, si ar fi bine sa fie doar o saptamana, te trezesti dimineata, te uiti in oglinda si brusc te loveste : „M-am despartit!”

Da, da, esti o persoana libera, independenta si ai in fata un viitor fericit si plin de imprevizibil.Incepi sa intelegi treptat toate fatetele problemei, esti sigur ca ai facut lucrul cel mai bun, incet, incet fata incepe sa ti se lumineze, dar, undeva in obscuritatea sufletului tau, esti inca nedumerit : „Si daca ne iubeam atat, cum de ne-am despartit?”

Foarte simplu: tu ai luat-o in stanga si el a luat-o in dreapta sau invers.Eu cred ca acea persoana nu a fost iubirea vietii tale. Nu avea cum. Sunt mai mult decat hotarata cand spun ca doi oameni care se iubesc cu adevarat nu au cum sa se desparta.Ai avut o relatie, ai iubit si ai fost iubit…perfect! Despartirile vor fi mereu urate si dureroase…nu exista cale corecta de a-i spune unui om „Ba frate, nu te mai iubesc!”.

Daca macar 50% ai fost fericit in relatia pe care ai avut-o, inseamna ca aiiubit, in felul tau, dar ai iubit. Nu exista o regula a iubirii, un cod al dragostei perfecte, ci doar atractia, chimia dintre doi oameni.Personal, cred in acea mare, fascinanta si inconfundabila iubire, dar asta nu-mi demonstreaza ca nu exista 1 milion de alte iubiri, toate avand unicitatea lor. Din toate ai ce invata si toate o sa te faca mai puternic si mai increzator, chiar daca nu-ti dai seama de asta pe moment.Important este sa fim fericiti, sau daca nu, macar sa fim bucurosi, impliniti,iar daca intr-o relatie ne simtim asa, de ce sa nu continuam?

Marea iubire poate fi fix in fata noastra, iar noi sa fim prea agitati in a o cautasi astfel sa nu ne dam seama, cand am trecut-o cu vederea.A devenit cliseu sintagma „Traieste clipa”,dar cati dintre noi au trait-o la maxim in fiecare zi?Si chiar daca nu vom gasi niciodata iubirea vietii noastre, asta nu inseamna ca nu vom iubi si nu vom fi iubiti la nebunie.

Deci dragele si dragii mei,nu exista reteta compensata cu pilule minune care sa stearga dorul,suferinta,iubirea,ura din sufletul vostru.Tot ceea ce puteti face e sa trageti aer in piept si sa mergeti mai departe.Daca v-ar mai iubi sau i-ar mai pasa de voi,fata/baiatul o sa va caute sau cel putin va va da de inteles.Daca nu…nu va irositi viata asteptand un semn care nu va veni niciodata.

Eu inca ma mai uit la fix la ceas…dar asta nu inseamna ca el ma mai iubeste.Poate nu el,dar altcineva cu siguranta!

Instructiuni de folosire.Handle me with care!


Ma tin de cuvant si tin cont de sugestiile voastre.Cu toate ca inca nu am aflat cine e „Anonim”,una dintre persoanele care imi lasa constant comment-uri,am sa-l onorez totusi cu un post care sa raspunda cererii lui.Sper sa va placa si sa va fie de folos.Considerati-l un mic manual de instructiuni 😀 sau pur si simplu o lista cu lucrurile care imi plac sau ma reprezinta.

(Where you from?)
I’m from a place were the streets are filled with snakes that smile in your face as they plot to do you wrong.
Image Hosted by ImageShack.us

  1. Multi ma stiu de Aysha,Simona sau Catalina.Indiferent de nume,sunt aceeasi.
  2. Am 20 de ani,dar lumea nu imi da mai mult de 17-18.Nu stiu de ce:probabil din cauza faptului ca am numai 1,63 si 48 de kg sau pentru ca pur si simplu am trasaturi de copil,care inca refuza sa se maturizeze.Un alt motiv ar putea fii faptul ca sunt nascuta pe 1 iunie 1989(de Ziua Copilului).Deci….se intelege de la sine.
  3. Sunt zodia Gemeni,iar acest aspect spune in continuare destule.
  4. Culoarea mea preferata este turcoaz.
  5. Imi plac in mod deosebit fluturii,lumanarile parfumate si ciocolata(Milka de preferinta)
  6. Citesc cu placere o carte buna si daca imi pun ambitia o pot termina intr-o zi sau doua,maxim,depinzand si de nr. de pagini.
  7. Sunt spontana si de cele mai multe ori optimista.Mai am si parte de „Caderi”,dar ma ridic repede,ma sterg de praf,ma uit in ambele sensuri si merg mai departe.
  8. Cand iubesc,nu iubesc mai putin sau mai mult.Pur si simplu iubesc cu toata fiinta mea.
  9. Cand vreau sa nu-mi pese,pe buna dreptate nu-mi pasa.
  10. Sunt incapatanata.Inainte ma enervam usor,acum sunt nesimtit de calma😐 O dau in extreme…
  11. Imi plac aproximativ toate genurile de muzica,dar in special apreciez melodiile cu versuri profunde,sau un instrumental out of this world.
  12. Nu folosesc zahar,doar zaharina.
  13. Uneori cand sunt suparata…fumez.Sunt un om normal,deci am vicii 🙂
    Image Hosted by ImageShack.us
  14. Imi plac trenurile si garile.
  15. Blog si cu asta zic tot 🙂
  16. Sunt alergica la nuca de cocos.
  17. Imi plac cadourile facute”manual” sau care implica sentiment DIN ABUNDENTA.Apreciez asta de 1000 de ori mai mult ca un cadou scump.
  18. Sunt genul de om care nu se uita la tine si nici nu iti vorbeste daca l-ai enervat.
  19. Am o noua regula dupa care ma ghidez:„Niciodata nu pup unde „am scuipat” „.
  20. Iert destul de des si sunt proasta de buna.Dar incerc sa corectez aspectele astea…nu sunt rentabile in vremurile pe care le traim.
  21. KFC clar 😀
  22. Clatite,crema de zahar ars,musuroi de furnici,placinta cu budinca de branza si stafide,si prajitura cu jeleu de fructe si iaurt!
  23. Fructele de mare.
  24. Argint si nu aur.
  25. Am ceva tare si apasat cu „pipitzele” care pentru putina poPULAritate sunt in stare de orice,care si-ar vinde si al treilea plaman daca ar putea,doar ca sa dea o tura cu BMW lu’ Pisi.Stiu e deja un cliseu sa vorbesti despre ei,dar nu ma pot abtine.
  26. Am o restanta la Istoria Literaturii Romane.Sunt studenta,deci e inevitabil :)))
  27. Am omorat pe cineva 🙂 si nu sunt mandra de asta…Nu ma intrebati mai mult
  28. Image Hosted by ImageShack.us

  29. Imi place sa fiu inconjurata de oameni…de oameni de la care am ce invata.
  30. Sunt in stare sa plec de nebuna pe strazi la 12 noaptea doar ca sa-ti zic noapte buna.
  31. Imi place sa fiu tinuta de mana chiar si in masina…
  32. E bine sa ma lasi in pace daca mai ajung sa fiu nervoasa(foarte rar mi s-a intamplat in ultima perioada).Cand imi revin te caut eu,pentru ca stiu unde sa te gasesc.
  33. Daca fac baie,automat trebuie sa mai astepti 10 minute dupa ce termin pentru ca am un ritual de cremuire de pus la punct:)))Intotdeauna,fara exceptie.
  34. Imi plac baietii care stiu sa preia controlul,dar totusi care se lasa si controlati :”>
  35. Incalc reguli.Asta tot la vicii trebuie trecut?
  36. Image Hosted by ImageShack.us

  37. Am o cana Milka.In ea 3 in 1 sau ciocolata e mereu mai gustoasa.
  38. Nu suport „Pusca si cureaua lata”.Vaiiiii deci fac icter 😐
  39. Imi place sa imit si sa fac mistouri fara sa se prinda nimeni:))).Ei chiar cred ca sunt serioasa.
  40. Daca imi vine sa iau o sticla de vin sau sampanie,pai o cumpar.N-am nevoie de motiv :))) „Sange de taur…bun pentru femei cand il beau barbatii” =))
  41. Image Hosted by ImageShack.us

  42. Stiu sa gatesc 😀 sa fac curat,sa muncesc,sa am grija de copii :)) Sunt buna la casa omului.
  43. Ce imi mai „place”…

    Ce imi plac mie oamenii cu 2 fete.Daca nu la cativa metri
    sub pamint macar la cativa km departare de mine. Care te iubesc si te pupa in
    fund cat au ei nevoie.Si daca din intamplare iti dai seama si comentezi sau mai
    rau ii ignori esti o mare javra.Vedeti sa nu ma deranjeze parerea unora ca
    voi.Daca va recunoasteti va rog frumos..momentan ..crapati o data poate ramine
    ceva uman din voi.

Si ar mai fii despre mine,dar vreau sa le descoperiti singur pe parcurs…din ceea ce scriu 🙂
Va multumesc.”Anonim” sper sa-ti fie de ajutor,si sper sa-mi dezvalui identitatea ta!



Je me fous du passe!

Rabdarea este amara,dar rodul sau e dulce„afirma pe buna dreptate J.J.Rousseau.
Image Hosted by ImageShack.us

Acesta nu este decat un mic citat din cartea pe care am mentionat ca am primit-o de la bunica mea.Intotdeauna s-a priceput de minune la cadouri:le ofera pe cele mai potrivite la momentul oportun(insa de aceasta data chiar s-a intrecut pe sine).De cum am inceput sa o citesc am stiut ca singurul lucru care ma poate determina sa ma opresc e sa ajung la ultima pagina.Fiecare capitol,fiecare rand,s-a dovedit a simboliza raspunsul la toate frustrarile mele,la toate gandurile care ma nelinisteau noapte de noapte.Batranii stiu ei ceva…au leacuri pentru orice,iar daca nu aveti batrani va sfatuiesc sa vi-i cumparati,ASAP chiar!

Tot ce am citit in cartea asta m-a inspirat,m-a facut sa ma intreb „Efectul actiunilor carei persoana sunt?De ce sunt asa si nu altfel?Cine m-a determinat sa gandesc cum gandesc,sa fiu cum sunt,sa am vointa pe care o am?Cine sau ce?”.Ei bine raspunsul e:”VOI TOTI!”

In acest post vreau sa multumesc tuturor:tuturor persoanelor care au facut parte din viata mea la un moment dat,tuturor persoanelor care inca sunt langa mine de ani buni,tuturor celor care m-au dezamgit,care m-au tradat si care o vor face in continuare.

In primul rand nu mai cred in puterea binelui general.Cred in mine si numai in ceea ce eu pot sa fac,dar nu mai cred in oameni.E ca si cum as fi fost sectionata la un moment dat,asa sub anestezie totala.Nu stiu cand anume s-a intamplat,dar observ efectele.Poate vi se pare ca exagerez,sau poate doar…constientizez.Sunt rezultatul tuturor celor care au trecut cu bocancii plini de noroi prin viata mea si nu le-a pasat,sunt rezultatul tuturor celor m-au protejat,m-au ajutat si mi-au aratat ce inseamna binele facut in absenta interesului.Sunt rezultatul vostru si daca imi permiteti am sa va multumesc in parte.Nu va faceti griji…am ceva de spus pentru fiecare 🙂

Multumesc primului baiat pe care l-am iubit,ca a ales sa fie cu mine.M-am simtit speciala in ziua aia.Totodata ii multumesc ca mi-a frant inima si ca m-a lasat sa plang dupa el aproximativ 7 luni(eram copil,ce stiam eu despre iubire…eu doar il iubeam,sau asa aveam impresia).Experienta de genu’ m-a facut mai puternica in comparatie cu alte fete de varsta mea.Eram diferita macar din punctul asta de vedere…Ii multumesc ca a aparut apoi in viata mea dupa 2 ani si am putut sa vorbesc cu el in calitate de bun prieten.Urasc ranchiuna…si asta de la el am invatat.

Multumesc tuturor celor care au urmat ca m-au invatat sa fiu superficiala la nevoie,ca m-au invatat sa nu-mi pese de cei peste care am trecut,ca m-au invatat sa am vicii.Dupa ei au venit altii care m-au invatat ca ceea ce invatasem pana atunci imi facea rau…si astfel am invatat sa ma schimb,am invatat ca orice invat are si dezvat si ca orice se poate daca ai VOINTA.De la colegii din generala am invatat ce e invidia,de la prietenii de atunci ce inseamna noptile tarzii.Multumesc colegilor din liceu ca m-au invatat ce inseamna prietenia adevarata.Altora le multumesc ca m-au invatat ce inseamna ipocrizia.Multumesc lui „PUIU” ca m-a invatat sa am incredere in mine,multumesc lui Giogio ca ne canta mereu melodii de suflet din repertoriul lui,multumesc lui „RODI” ca intarzia sau uita pur si simplu ca avea ore cu noi,multumesc doamnei diriginte ca ma considera ostentativa pentru ca purtam accesorii colorate.

Multumesc Andreea ca de atatia ani esti langa mine,multumesc pentru ca ma inveti sa fiu o prietena adevarata,ca inafara de parintii mei esti singura care poate sa ma linisteasca cu adevarat in momentele mele cele mai grele.Multumesc,ca desi ti-e greu,ma faci sa-mi fie usor,ma faci sa rad.Tu m-ai invatat ce inseamna glumele bune,glumele porcoase,prietenia adevarata,recunostinta,bunatatea,si tot de la tine am invatat sa lupt,sa zambesc oricat de greu mi-ar fii pentru ca da…la un moment dat voi fi cineva in viata cuiva.

Multumesc Alexandra ca m-ai sustinut de fiecare data cand am avut nevoie…chiar si fara sa-ti cer asta.Iti multumesc ca ai stat cu mine si m-ai ajutat sa fumez toata durerea pe care am simtit-o.Iti multumesc ca m-ai ajutat sa invat pentru examen si iti multumesc pentru ziua aia pe care am petrecut-o citind despre teoria literaturii.Iti multumesc ca ai suflet si ca esti om.

Multumesc Robert ca mi-ai tolerat ifosele de copil alintat si ca m-ai ajutat indiferent cat de mult as fi gresit.Tu m-ai invatat sa iert,sa fiu buna si sa ajut cat pot de mult,sa ofer mana mea,sufletul meu in speranta ca voi aduce zambete pe un chip ingropat in griji.Iti multumesc ca,desi erai obosit si nu dormeai cate 32 de ore tot veneai sa-mi aduci medicamente pentru ca stiai ca sunt racita.Iti multumesc ca m-ai invatat sa fac parcari cu spatele,ca m-ai sustinut cand iti povesteam despre vreun ideal de-al meu…si iti multumesc ca ai ales in continuare sa ma vezi ca pe un om bun,desi ti-am gresit enorm.Dumnezeu are grija de tine acolo in razboiul pe care il duci.Toti prietenii te asteapta in februarie acasa….

Si nu in ultimul rand multumesc tuturor celor care mi-au intors spatele,pentru ca si eu am invatat sa-l intorc la randul meu si doare al naibii de tare…chiar daca e semn de indiferenta.Multumesc tuturor celor care mi-au facut promisiuni desarte,pentru ca asa am invatat sa pretuiesc mai mult ideea de onoare si cuvant.Multumesc tuturor celor care m-au facut sa plang,pentru ca acum nu pot decat sa rad de motivele pentru care plangeam.Multumesc tuturor celor m-au calcat in picioare pentru ca acum am invatat cum sa ma strecor si sa-i calc eu pe ei.Multumesc tuturor celor care m-au vorbit pe la spate pentru ca de-acum stiu cui sa nu-mi mai arat fata niciodata.Multumesc tuturor celor care au fortat nota,m-au grabit sa fac lucruri,pentru ca acum stiu sa apreciez rabdarea calmul.Multumesc tuturor datilor cand m-ati scos din sarite si nu puteam sa-mi mai controlez nervii pentru ca acum i-am imblanzit,si singura reactie a mea e comunicarea.Multumesc tuturor celor care m-au pus la pamant ca acum sa ma ridic si sa fiu mai puternica.Multumesc ca mi-ati facut rau,ca v-ati batut joc de sentimentele mele,ca nu ati stiut sa ma apreciati,ca m-ati ironizat pentru ca aveam idealuri.Va multumesc….datorita voua sunt ce sunt azi:mai puternica,mai precauta si cu 2 secunde mai desteapta ca voi 🙂

Multumesc paginilor pe care le-am citit si m-au ajutat sa canalizez tot ce era strans in mine:”Viata,nenorocirile,singuratatea….spunea acelasi mare scriitor,sunt campuri de bataie care isi au eroii lor,eroi obscuri,uneori mai mari decat eroii vestiti…”,”Capacitatea de efort,strategia actiunii voluntare corespunzatoare nu sunt innascute;ele sunt capatate si se dezvolta prin invatare sub influenta mediului,a educatiei prin exercitiu propriu.” (S.Smiles)

Am avut rabdare si inca am…si gustul schimbarii e dulce tare.Nu regret nimic,nici binele care mi-a fost facut facut,nici macar raul.Toate amintirile lor vor hrani focuri de tabara,ma vor incalzi pe timp de iarna.Je me fous du passe 🙂


Dimineata.Strigatul unui om in viata.

"Buna dimineata!"
Image Hosted by ImageShack.us

Nu e vocea ta,dar nici a mea.Nu e vocea nimanui,nici macar gandul,soapta sau ecoul unei idei.Nu e nimeni de fapt,dar imi place sa cred ca exista ceva sau cineva care imi urmareste atent toate gesturile:fiecare incretitura a buzelor,fiecare suras ascuns intre asternuturi,fiecare suvita rebela care si de aceasta data se revolta fara motiv.As vrea sa cred ca acel CEVA ma urmareste de dincolo de lumina diminetii,de dincolo de razele unui soare vesnic punctual.Azi am aflat ca de fapt…exista:e un suflet negru,tare,care rasufla-n aburi fierbinti toata nelinistea unei zile.Nu sta decat in cesti cu pereti perfect neteziti…colturile ii creeaza stari de anxietate.Pot sa-l tin in maini,sa-l respir,sa-l sorb fara sa ma gandesc serios la ceva.E momentul meu,e inghititura mea de viata,e inceputul unei dimineti si inevitabil sfarsitul ei.E strigatul unui om in viata.E cafeaua neagra!

Cafeaua de dimineata e intima,personala,e momentul tau de pregatire psihica pentru activitatile de peste zi.Zambetul din coltul gurii si privirea complice catre ceasca mare cu lichid tradeaza placere.E primul pas de fapt…

Ador diminetile pentru ca fiecare are gustul ei,fiecare te anunta ca inca esti in viata si ca poti sa faci ce vrei!

Ma ridic alene,visez muste de unt inca 15 minute in spuma calda din cada,ma imbrac intr-un halat hranitor de vanilie si ciocolata direct din sticluta lui de plastic si dau drumul la muzica.Am dreptul sa traiesc.

Ador dimineata pentru ca pot sa fac ce vreau:pot sa ma trantesc in pat sa mananc un tort intreg pentru ca nu e nimeni sa ma judece(In fond e abia dimineata si am nevoie de energie pana la sfarsitul zilei),pot sa ma uit la cate filme horror vreau pentru ca niciun monstru nu se poate ascunde in lumina,pot sa gandesc limpede pentru ca e atata liniste in capul meu(gandurile de obicei se trezesc mai greu…sunt lenese),pot sa vorbesc in dodii si sa ma prostesc pentru ca mai apoi pot sa dau vina pe faptul ca e inca dimineata si cafeaua nu si-a facut efectul.

Imi place ca dimineata pot sa ma imbrac cum vreau eu,mai ales daca am de gand sa mai lenevesc tolanita ici si colo.Pot sa port doar camasi(albe),sa-mi tin parul ciufulit si nimic sa nu ma intereseze…Pot sa-mi privesc pielea asa adormita cum e ea si sa o alint,pot sa zambesc uitandu-ma la fereastra care acuza usa ca face abuz de pereti,pot sa invat linistita stand turceste,fara vreo retinere sau constrangere,pot sa fac orice…O dimineata e ca un infinit sir de posibilitati,un iubit care se intoarce intotdeauna la tine,un semn ca pariul e inca in picioare.

Imi plac diminetile si tot ce tine de ele.Imi plac,dar le-as iubi daca "ar trebui"sa pregatesc doua cesti de cafea in fiecare zi.Una pentru mine si una pentru…altcineva.