Cu feminitatea in patul lui Procust…Part.2

Lumea e patul  lui Procust.

 

Te mutileaza dupa bunul ei plac: fie  iti amputeaza spiritul, gandirea si tot ceea ce tine de tine, ca valoare ce depaseste cu mult limitele impuse, fie iti cere mai mult decat poti da, mai mult decat ai putea vreodata fi. Aproape oricine si aproape orice e supus unui astfel de tratament la un moment dat…pana si feminitatea.

Cam asta afirmam in prima parte a acestui post. Cum am vorbit despre rarele exemplare de „feminine”,  zic totusi ca e cazul sa trec la ce ma doare mai tare, la ce mi-a provocat  varsaturi sociale si dureri ingrozitoare de cap, la ce m-a facut sa-mi fie rusine cu faptul ca apartin sexului feminin.

Consideram ca o imbratisare intre doua fete/femei e frumoasa ca o convorbire intre doua inteligente, in care niciun moment una nu pierde intelegerea cu cealalta, sau ca o carte citita cu pasiune, in care fiecare amanunt e priceput si justificat. Ei bine am avut ocazia sa aflu ca uneori ma insel amarnic.

962ccd92f2a331e7c45f2db223a60a52

Ne-femininele, de multe ori inselatoare si sub acoperire,isi fac aparitia in localul in care ma aflam. Brusc, toata atentia mea captata de lumea de dincolo de geam e facuta bucatele de voci inalte de domnite razande, tocaind din toculetele lor senzual manjite de noroiul meleagurilor de pe care veneau. Uitandu-ma in stanga mea, initial am crezut ca vad o lumina puternica, apoi  poate luminita de la capatul tunelului… In ultima instanta mi-am dat seama ca erau doar paietele ostentative ale unei ne-feminine, ce stateau spanzurate de pieptul intentionat fortat sa explodeze.

Am ridicat ceasca de cafea, am sorbit zambind si am inceput sa le creionez portretul in fumul de tigara ce se ridica de la mesele din jur:amorfe, vulgare, simple siluete gaunoase, constiente ca reprezinta doar o marfa ce se comercializeaza meschin,calculand josnic ceea ce pot oferi. Fara pic de delicatete s-au trantit pe canapele, au cerut zgomotos ceva de baut si au inceput sa faca glume de prost gust pe seama chelnerului. Raman cateva secunde stupefiata…gustul lor estetic imi aduce aminte de linguritele amare de substanta ciudat colorata, pe care mama ma forta sa le iau cand eram racita.Inghit in sec, adaug o lingurita de lapte…

Incep sa discute, iar generozitatea lor ingusta se sprijina pe o filosofie de fasole prost fiarta:”Azi e o prostie sa ai inima buna. Prinzi un fraier si il arzi…te realizezi pe viata!”(urmeaza chicote). Am impresia ca vad un film facut de BadPitzi, turnat in carne si oase. Ascult in continuare:ma uimeste masuratoarea lor de camatare ale dragostei. Ele vorbesc, dar nu au nimic de spus,cuvintele lor sunt goale, sparte, straine, sunt masura  sufletului lor. Chipul pe care ele il arata devine o reproducere vulgara, de taraba ieftina a unui trup devenit ospat.

Ne-femininele stau asa, cum ar sta un peste in borcanul cu apa, fara nicio nevoie de  gandire sau miscare, cu fata in jos.Ele nu vorbesc, ci palavragesc din interes, nu au vocabular, delicatetea cuvintelor si nici macar cenzura. Feminitatea nu exista, e doar simulata.  Placerea de a sta in compania lor se aseamana cu placerea de a roade coaja de copac.

Deodata suna telefonul si ies din starea in care ma aflam. Trebuia sa plec urgent. Imi iau geanta si sacoul, ma indrept catre barul localului, platesc consumatia si trec pe langa masa domnisoarelor ne-feminine. In distractia, euforia si gesturile lor parca desalate, una dintre ele loveste un pahar de suc de portocale rosii, asta cade, (incredibil) ricoseaza in podea si ma stropeste din cap pana-n picioare. Ma uit la camasa alba, ma uit la ele si nu stiu ce sa fac…

Sa fiu feminina si sa le zambesc cu intelegere pentru „inteligenta”de care dau dovada, sau sa devin una de-a lor si sa le trag o injuratura senzuala printre dinti…

Voi ce credeti ca am facut?  Sau ce ati fi facut daca erati in locul meu?

Anunțuri

Cu feminitatea in patul lui Procust…Part.1

Lumea e patul  lui Procust.

Te mutileaza dupa bunul ei plac:fie  iti amputeaza spiritul,gandirea si tot ceea ce tine de tine,ca valoare ce depaseste cu mult limitele impuse,fie iti cere mai mult decat poti da,mai mult decat ai putea vreodata fi.Aproape oricine si aproape orice e supus unui astfel de tratament la un moment dat…pana si feminitatea.

Cu toate ca subiectul „feminitate” a tot fost dezbatut,simt nevoia sa-mi las si eu amprenta asupra acestei teme,mai ales ca am avut parte de niste experiente foarte neplacute zilele acestea,legate de „to be or not to be”feminina.This is the question…

Feminitate!

Hmm,cuvantul asta ma duce cu gandul la frantuzoaice,la croissanturi si cafea cu lapte,la matase si perle,la manichiura ingrijita,la parfum in cantitati subtile,la timbru vocal placut si conversatii delicios de inteligente.Pentru mine feminitatea e o silueta care iti sopteste ca e sexi,fara sa fie nevoita  macar sa isi arate  ostentativ un milimetru de piele sau lenjerie intima.Am spus pentru mine…problema e ca fiecare persoana isi are idealul de feminitate.

no_lies__just_love_by_popsongs

Bun,aspectul asta l-am clarificat…Zilele astea am intalnit foarte multe persoane,majoritatea de sex feminin in circumstante variate,circumstante care nu influenteaza cu nimic subiectul despre care vorbesc…sau cel putin asa imi place sa cred.Absorbita mai mult de imaginile pe care le vedeam de dupa geamul localului in care ma aflam,decat de discutia la care,teoretic,luam parte,am inceput sa analizez fiecare prezenta feminina in parte,pe care am asezat-o,sa zicem,intr-un pat al lui Procust personal,in ceea ce priveste subiectul cu feminitatea si am tras niste concluzii…

Fetele cu feminitate „la purtator” :

De obicei sunt(RARE!!!),”ciopartite”de societate,de diversele idealuri masculine care cer „sani-fund” in loc de coloana vertebrala,de fluieraturile urmate de damfuri de ceapa si usturoi ale muncitorilor tinerei/batranei,de claxoanele impertinente ale celor „bogati cu buzunaru’ „,dar „saraci cu duhul”,de reducerea catre mediocritate si plafonare de catre niste „jumatati” mult prea geloase.

Ele isi cenzureaza senzualitatea chiar si in relatii pasagere,pentru ca un suras daruit e un lucru prea frumos ca sa fie masurat cu vreun echivalent material.Gratuitatea e o conditie esentiala a oricarui gest afectiv,iar ele stiu asta.Asta e motivul pentru care ele nu se vor „vinde” niciodata ieftin.Si aici nu ma refer la ele ca la niste prostituate de lux,ci ca la niste femei cu standarde ridicate in ceea ce priveste nivelul de cultura,manierele,bunul simt si multe alte lucruri nemateriale si „neachizitionabile” din comert cu care este dotat EL.

Pentru ele daruirea este ofranda,sacrifiu-nicio umbra vulgara nu intuneca frumusetea faptei,cu totul desupra instintelor.

Prefera rafinamentul in loc de kitsch,iubirea in loc de amor.Totul e net si necontrafacut.

Inteligenta,gust,naturalete,frumusete,onestitate,modestie,orgoliu,independenta.

O femeie feminina scapa de umilinta oricarei posesiuni;e femeia iubita de toti barbatii,insa care-si are numai in sine propriul stapan.

Femeia feminina e strabatuta necontenit de un fluid,care o va face excesiv de sexuala.Acest flux continuu e de fapt gandirea.O gandire adevarata o simti exact cum simti pulsul cuiva….E naturala,fireasca,o opera care ramane ea insasi,indiferent de reflectoarele care o lumineaza.

Ce e trist…e faptul ca ele sunt primele decapitate,taiate si mutilate.Societatea nu le promoveaza,ci le innabusa.Lumea sau Patul lui Procust pentru care ele reprezinta prea mult,le consuma,le reduce la nimic si asta doare…

Continuarea despre „ne-feminine”,dupa publicitate data viitoare…

Mic dejun urban.

Click’n’read!

Se zice ca micul dejun e cea mai importanta masa a zilei,ca iti ofera necesarul de energie pentru a incepe calvarul zilnic.

Desi stiu asta…I do not stick to the plan,adica nu prea mananc dimineata.Beau o cafea/ceai/3 in 1/5 in 14 pe graba and…that’s it.Si asta,am concluzionat eu printr-o sfortare de Superwoman,se intampla pentru ca nu am cu cine lua micul dejun.Acasa,spre exemplu,nu eram niciodata singura la masa,exista cineva care sorbea din cana in acelasi timp cu mine,care imi oferea un foc,asta asa ca sa mai aprindem o discutie,care imi dadea subit o pofta de mancare si o bunadispozitie ce n-am mai intalnit.Probabil din acest motiv e asa de multa lume care nu ia micul dejun….

Buuun,problema:checked!Solutie: ????

M-am gandit in felul urmator:toata lumea e grabita sa ajunga undeva,toata lumea alearga de nebuna sa prinda un loc in autobuz/metrou/mijloc de transport in comun,nimeni nu are timp sa se bucure de minunatele beneficii aduse de micul dejun.DAR!exista un dar…daca nu poti lua micul dejun acasa,de ce nu il poti lua acolo unde esti:in statie,in autobuz,in metrou,asteptand la ghiseu,etc.Ar fi mai mult decat extraordinar daca toata lumea ar lua o mica pauza pentru micul dejun.Toti.De la Vest la Est,de la Nord la Sud!Cum ar fi sa vezi zeci de oameni scotandu-si frumusel cescuta de  cafea sau ceai,croissantul sau sendvisul si ar manca linistiti discutand cu oamenii din jurul lor despre cum va decurge ziua lor in continuare.Cred ca oamenii ar fi mai putin stresati,mai binedispusi si mai sanatosi.

Happy_Couple_by_mad_hatter29

Mi-ar placea sa starnesc o reactie in masa cu acest mic dejun urban:sa ma intalnesc cu cativa prieteni,sau de ce nu chiar si cunostinte,sa mergem intr-un loc extrem de populat(si asta de foarte de dimineata),poate intr-o statie(oricare ar fi ea) sau poate intr-un autobuz,toti imbracati in pijamale/halate/ cu papuci pufosi si ziare la subrat si asta doar ca sa luam micul dejun.Ar fi chiar foarte amuzant,nu credeti?

Ce spuneti?Luati micul dejun cu mine?

Oamenii nu stiu…

Click’n’read!

Oamenii nu stiu sa ofere.

Asta e cert.

Si nu ma refer la ceva anume… nu stiu sa ofere in general.Nu stiu sa ofere o mana de ajutor,sa zica „Te rog frumos”,”Iarta-ma”.Nu stiu sa fie atenti la detalii,nu stiu sa ofere sanse,rabdare si bun-simt.Sunt incapabili,sunt lasi,sunt egoisti,asteapta sa primeasca,fac nazuri cand primesc,sunt vesnic nemultumiti,dau cu piciorul si  mai apoi regreta,platesc scump pentru ceva nou,sunt dezamagiti,platesc din nou scump pentru redobandirea a ceea ce candva aveau.Cheltuie.Cheltuie timp,iertare,bunavointa,bani si pe ei insisi.Ajung sa se consume la ambele capete,ca mai apoi sa se imprumute la altii de viata personala.Si asta pentru ca nu stiu sa ofere.

Oamenii nu stiu sa primeasca.

Asta e cert.

Vad oameni care nu stiu sa primeasca un cadou,sa arate bucuria din sufletul lor in momentul primirii.Ce oroare ma apuca acum,cand ma gandesc  la sarbatorile ce vor veni.Cati oameni vor lua nota 1 pentru incapacitatea de a primi un cadou.Femeile/Fetele nu stiu sa primeasca un compliment,se comporta ca niste vite cu fundita cand cineva le spune o vorba buna:”Vai,dar nu e deloc asa.Sunt naspa.Arat aiurea”(desi au petrecut 2 ore pentru a arata/a se aranja intr-un anumit fel).Se spune:”Multumesc mult!” cu zambetul pe buze.Mi se pare cel mai frumos gest de a intoarce un compliment.Dar,nu…ele se vor vite cu fundita in continuare.Oamenii nu stiu sa primeasca iubirea.O cersesc,se roaga la Doamne-Doamne in fiecare seara,iar cand in final o primesc,nu stiu ce sa faca cu ea,o calca in picioare,o arunca in colturi intunecate,o neglijeaza si o trateaza ca pe produs in serie.Cand n-o mai au isi plang de mila.Patetici!

empty_head_by_inspired_by_fire

Oamenii nu stiu sa iubeasca.

Asta e cert.

S-a ajuns la comert de sentimente,de carne,de batai de inima,de placere.Iubesti:esti fraier,esti iubit:esti tru.Oamenii nu mai stiu sa mai iubeasca dezinteresat.Indiferent de cum o vei da,intotdeauna va exista un motiv si un scop la mijloc.Cei putini care totusi o mai fac,o patesc rau de tot,si astfel avem de-a face cu „iubitori”care isi dau demisia in schimbul unui post de om „iubit”.In curand nimeni nu o sa mai iubeasca pe nimeni.Toti o sa fim „cei candva iubiti” si atat.

Oamenii nu stiu sa ierte.

Asta e cert.

Ranchiuna s-a lipit de umbra lor.Oamenii nu mai stiu sa ierte,dar sincer nu ii condamn.Uneori e bine sa ierti cu piciorul pe frana,sa faci preselectii,sa treci prin sita si mai apoi sa iti oferi bunatatea.Oamenii sunt creaturi care se invata prost…Iertarea e relativa si de multe ori egoista.De ce?Pentru ca uneori oamenii iarta ca sa fie iertati.

Oamenii nu stiu sa spuna „STOP!”

Asta e cert.

De cate ori n-am zis ca de maine nu mai facem nu stiu ce lucru.”De maine” devine saptamana,luna,anul viitor.Nu stim sa spunem stop,nu avem motivatie,iar pe aia pe care o avem o pierdem destul de repede,pentru ca iar nu stim sa facem ceva si anume:Sa avem rabdare!

Oamenii nu stiu foarte multe lucruri elementare.

Asta e cert.

Nimeni nu mai stie cum sa fie om.Femeile nu mai stiu cum sa fie femei,dar stiu sa fie barbati.Si invers.Nimeni nu mai stie cum e sa iti petreci Craciunul cu prietenii si familia,uitandu-te la casetele video pe care le ai de cand aveai 5-6 ani.Nimeni nu mai stie ce gust are laptele proaspat muls de bunica de la tara,pentru ca e injositor sa iti murdaresti pantofiorii Gimi Ciu Ciu in noroiul mioritic.Nimeni nu mai stie cum e sa te chinui sa faci „colorezi cu lapte”sau „scutecele Maicii Domnului” :toti dau iama in super(cool)marketuri si cumpara „panetoane” si”ready-made cozonaci”.

O  sa ajungem sa nu mai stim nimic,o sa ajungem sa vorbim de oamenii pe care i-am cunoscut candva ca de mumiile din Egipt si  ziua de ieri ca de legenda de acum 1000 de ani.Pentru ca deh…traim in secolul vitezei,iar asta e direct proportionala cu memoria/cunoasterea omului.

Si a dracu’ viteza e mare de tot se pare!

Teorii despre viata si moarte sau viziuni de dupa………………..(4 pahare de whisky)!

[INDICATII SCENICE:Camera usor luminata,o canapea in stanga,o masa si 5 scaune.Agitatie linistita,frig transpirat si 10 oameni fericiti.O sticla de whisky si Eu…

Iesire pe usa din dos.]


Ma regasesc in imposibilitatea de a avea un dialog cursiv cu foaia alba de hartie. Ca si cu oamenii,simt ca pot comunica doar dupa ce i-am mazgalit si sucit bine de tot. Trebuie sa creez haos inainte sa pot trage prima linie dreapta pe o tabula rasa imaginara. Acum, asta e un plus de creatie sau o ciudatenie?

Nu mai stiu cine sunt, spre deosebire de alti oameni care se intreaba “Cine dracu am fost?” abia pe patul de moarte.Eu ma intreb asta de ani buni, iar de cateva ori pot sa jur ca aproape aveam raspunsul. Oare raspunsul vine abia pe patul de moarte si de fapt decesul survine dupa raspunsul sarcastic al vreunui inger plictisit “esti un nimeni”?. Asta ar explica si surasul misterios al mortilor in timp ce inima li se opreste de la surpriza:”ce gluma buna; auzi tu, un nimeni”.

Poate tot ceea ce fac de cand m-am nascut e sa adun definitii…precum culorile,pentru a ma putea compune: iau un capat de concept si un mijloc de prejudecata, le topesc in zeama de idei, adaug praf de constiinta peste toate astea, le las la dospit ani de zile- timp in care uit de mine- si apoi scot din creuzetul nasterii mele fiasco-ul meu din bucatarie.M-am  gandit la felul cum gatesc:pasional (in sensul ca am cauzat cu succes cateva mici incendii)incurcat si complicat. Nu cred ca vreau sa inghit mancarea asta, fie ea facuta de mine.

De fapt nu numai ca am probleme in a ma defini, ci am serioase probleme in a crede. Orice. Daca nu pot crede in crainicul care “prezice” vremea dupa ce meteorologul a ghicit in cafea si a zis sa luam umbrela, care oricum e inutila in timul uraganului, cum o sa cred in mine? Si de la idee ajungem la credinta. Alt concept pe care l-am sucit si invartit pana cand am facut un avion de hartie, pe care l-am aruncat in soare. Am renuntat sa gasesc adevarul in scrierile inteleptilor. Acum caut versurile cantecelor anonime si rima lor imi pare mai interesanta decat dodiile unui Buddha care a murit cu mult inainte sa ma nasc eu.

Sincer, as sta o viata la picioarele lui, dar nu sunt sigura ca atunci cand ma voi uita in sus voi vedea un cer diferit de cel prescris de meteorolog. Nu stiu care stea e care, asa ca mi-am inventat constelatii-in fond, initial constelatiile au fost inventate de alti oameni care stand la picioarele zeilor lor mult simplificati,au observat ca punctele stralucitoare clipocesc si sunt aranjate dubios. Practic, daca tot ceea ce vad in jurul meu nu este altceva decat o inventie a omului care a simtit nevoia de a articula si a numi, ce anume ma opreste sa dau nume complet diferite lucrurilor banale?

Drink_Me_by_boxedphotos

De ce nu ii pot spune scaunului “ceas”? Pentru ca legam ceasul de timp. Si pe scaun stai un timp, petreci cu siguranta mai mult timp decat uitandu-te la ceas, caruia i-as putea spune “somn”, caci iti dai seama cand te uiti la el ca ti-ai dormit majoritatea anilor. Si  eu, micul om, impovarat de putinii ani la care are dreptul pana sa isi dea seama ca este un nimic, decid sa redenumesc universul. Sa ii spunem “buzunar”. M-ar face sa ma simt bine stiind ca am intregul univers in buzunarul stang. De obicei acolo imi tin uneori tigarile. Prin urmare am doua lucruri relativ necesare in aceasi parte a corpului: universul si tigarile. In buzunarul drept as putea pune haosul. Ar fi ca si soarecele si pisica, iar atunci cand ma plictisesc le pot pune pe masa, sa observ cum lupta dintre cele doua formeaza alti mici oameni, care se scarpina nedumeriti in cap, se stramba si alearga, mananca, dorm, se reproduc si mor.

Cand se termina pauza le separ si devin demiurg. Totul e atat de simplu. Atata ca daca eu am creat totul, atunci eu cine sunt? Si daca sa spunem,ca eu am creat totul, atunci nu as avea dreptul sa cunosc alti demiurgi, sau cel putin sa fiu trasa subtil de maneca si sa mi se explice simplu si clar care este scopul? “Cucoana, ne chinuim de eternitati sa ii punem pe oameni in borcane. Ne-ai luat haosul si universul si te joci de-a Dumnezeul cu ele. Ce te-a apucat? Tu trebuie sa stai in banca ta si sa te intrebi de ce te-ai nascut. Iti vom trimite o scrisoare in care ti se va explica totul. Doar treci in banca ta, si pentru numele lui Dumnezeu, nu mai redenumi obiectele, ai incurcat tot sistemul de ghisee al nemuririi”.

Bun, inca un bar din care am fost data afara, deci. Nu mai am voie sa ma joc cu definitiile. Imi strang parul in coada si ies afara in frig. Grabesc pasul si inima imi bate in urechi. Imi aduce aminte ca tutunul nu e bun si ca sunt totusi vie. Stand in mijlocul strazii imi imaginez masinile care m-ar putea lovi. Nu apare nici una; nu ca m-ar mira, dar aparitia unei masini la 4 dimineata pe o strada care s-ar putea numi cu mandrie alee,este destul de putin probabila. Continuu balanganitul constant de ganduri, care ameninta sa dea afara pe nari, odata cu picaturile de apa care se incapataneaza sa imi inghete, depersonalizandu-ma parca, fortandu-ma sa simt mila fata de stancile de care atarna turturi.

Este foarte neplacut sa fii o stanca, ma gandesc atunci. Nu ai libertatea de a judeca stramb, de a alerga sau de a muri. Singurul lucru care defineste acest pamant este dreptul de a muri. De a te retrage partial innobilat de zambetul sus mentionat, de a face o ultima plecaciune si apoi de a deveni din actor sufleur sau decor pentru alte si alte piese de teatru. Nu ca teatrul ar reusi sa exprime atat cat mi-as dori. Dar oricum, e interesanta toata chestia asta cu moartea. Este “punchline-ul” a aproxmiativ 70 de ani de ignoranta. Un fel de camera ascunsa, la care ti se explica tacticos gluma la care ai participat, in care te-ai implicat trup si suflet, la care ai plans si ras disperat si participat “de cand te stii”.

“Pai sa vezi, eu si cu „Al mai mare” ne-am gandit ca ar fi o idee buna sa…” si fata –acum dematerializata- ti se lumineaza in intelegere si iti spui in sinea ta –dar se aude in tot golul, caci nu mai ai carne care sa iti retina gandurile, si ele se propaga acum in tot spatiul asta imposibil de descris: “daca stiam, m-as fi mutat pe plaja si as fi trait ca un salbatic. M-as fi bucurat mai mult.”. Si daca tot ce fac este doar premisa unui pariu divin, de ce l-as mai face?

In schimb as putea intoarce tot cu susu-n jos –nu ca nu as fi experta la asta deja, involuntar desigur- m-as remarca dupa moarte. “Doamnelor si domnilor decedati-care-va-distrati-enorm-acum-ca-v-ati-prins-cum-merge-treaba v-o prezentam pe domnisoara care nu numai ca nu s-a supus regulilor, dar nici nu a vrut sa le inteleaga sau macar sa le citeasca. Aceasta ignoranta creatura a sfidat logica vietii. Si-a creat un univers propriu, ilegal si neaprobat, dar care i-a apartinut in totalitate, pana in clipa decesului, cand a tipat cat a putut din varii motive, neintelese de noi pana acum. V-as prezenta-o dar am…pierdut-o, a inceput sa alerge repetand “asta e tot?”,in speranta ca asistentii mei o vor gasi va rog asteptati la locurile dumneavoastra”.

A se intelege,deci ca in imaginatia mea, acum nici moartea nu mai reprezinta un raspuns ci doar o alta anticamera la ceva. Ceva a carui definitie imi face creierul sa fiarba, capul sa doara si limba sa ceara o picatura binemeritata de whisky.

Rihanna – Russian Roulette

Lyrics:

Take a breath, take it deep
Calm yourself, he says to me
If you play, you play for keeps
Take a gun, and count to three
I’m sweating now, moving slow
No time to think, my turn to go

[Chorus ]
And you can see my heart beating
You can see it through my chest
And I’m terrified but I’m not leaving
Know that I must must pass this test
So just pull the trigger

Say a prayer to yourself
He says close your eyes
Sometimes it helps
And then I get a scary thought
That he’s here means he’s never lost

(Chorus)

As my life flashes before my eyes
I’m wondering will I ever see another sunrise?
So many won’t get the chance to say goodbye
But it’s too late too pick up the value of my life.

Pentru tine am fost doar lapis lazuli.

Click’n’read!

Iti vorbesc oricat,oricand,oriunde,despre orice ti-ai putea dori vreodata.

Iti dezvolt intregi teorii despre nimicuri,te fac sa razi printr-o simpla ridicare din spranceana,iti ofer sentimentul de siguranta din 3 cuvinte si o imbratisare,te fac sa te simti ca apartii cuiva,desi libertatea e principiul dupa care iti conduci viata,te aduc inapoi si te fac sa ramai,si daca nu ma insel,as putea chiar sa te conving ca pixul ala rosu e de fapt albastru.As putea sa te tin treaz toata noaptea pentru ca sunt partenerul de discutii perfect cand vine vorba de gasit solutii la problemele pe care le ai,dar niciodata la problemele mele.Cand vine vorba de ele prefer linistea,chiar daca….

Linistea taie.
Taie din amintiri,taie din vorbe si mai ales din tine. Taie din ceea ce vrei sa devi si mai ales din ceea ce iti doresti sa fi. Taie totul.Linistea nu aduce nimic.Pana si timpul o ignora. Linistea nu e buna de nimic,aduce panica si nu creeaza nimic.Linistea provoaca suferinta ,mai ales cand e totala.Linistea si nodul din gat sunt combinatia perfecta pentru a-ti taia rasuflarea.Sparge ceva!rupe…sau taie.Taie linistea.Ai nevoie de ea?Cateodata…dar ea devine excesiva si te poate innebuni.Apoi,nu iti dai seama…si daca constientizezi,nu ai iesire….

 

Dar o prefer cand vine vorba de mine…

Imi place sa stiu ca te-am ajutat,ca ti-am pus zambetul pe buze,si ca toata starea ta de bine mi se datoreaza mie.E un fel de egoism pe care mi-l asum.Egoismul de a fi singura care poate face asta.Egoismul de a fi cea care te face sa intelegi lumea altfel,care iti ofera pace si liniste interioara,succes in dragoste, prietenie, protectie, bucurie, curaj, optimism , incredere de sine,poate chiar si castiguri financiare.As putea sa imi insusesc acest rol fara nicio problema,si poate ca mi-ar placea sa stau tot timpul la gatul tau,sa iti simt pulsul si sa jubilez de fericire in sufletul meu de „piatra”,pentru  ca eu sunt cea care iti pune sangele in miscare,eu sunt talismanul tau norocos…

The_Necklace_II_by_butterscotchEYES

 

Tu mi-ai fi dator vandut pentru toate astea,dar nu exista nicio lege scrisa care sa spuna ca  unui talisman ii sunt intoarse favorurile pe care  le-a facut propriatarului.

Tu mi-ai datora intreaga viata,dar nu o sa  primesc niciodata nimic,pentru ca…

 

Pentru tine am fost doar lapis lazuli…

Intotdeauna gasesti usor ceea ce nu cauti. Iar ceea ce cauti gasesti abia in ultimul loc in care poti cauta.(Edward A. Murphy)

Pe langa cerealele cu lapte pe care le mancam in aceasta dimineata,am servit si o portie sanatoasa de ras!De ce?Pai ma intrebam si eu,ca orice alt om cu simtul „blogarelii”,cum de ajung anumite persoane tocmai la mine pe pagina,ce anume scotoceau pe”Goagal”(vorba unui parlamentar-geniu in viata) si eu le-am picat in cale,ce anume doreau sa afle si practic ce anume au primit.Concluzia pe care am tras-o intr-un mod sugubat e aceea ca sunt oarecum urmarita de obsedati sexuali :)),dar sa nu exagerez totusi.

Surprised_Perhaps_by_lanajo

Am sa va prezint termenii de cautare in ordinea nivelului de ciudatenie.So let’s begin!

Avem 5 locuri puse la bataie 😀 iar fiecare „scormonitor de Goagal” isi va insusi plasarea in top :))

Nambaaaaaaaar 5(cele mai cumintele si mai logice dintre toate):aysha016 si local girl in the photograph

Nambaaaaaaaar 4(celor care au cautat barbatii pisicheri sau dragostea „pi net”):aysha baietii buni baietii rai ,prima imbratisare,nu cred in dragoste la prima vedere,viata dezamagire iubire,cum sa il atrag..el are iubita..,povestioare de dragoste,dragoste la prima vedere limba germana,expresii dragoste de prima vedere,imi e dor de tine theodorabintu.wordpress(cred ca o cautau pe Teo de fapt :))) )

Nambaaaaaaar 3(cred ca astia cautau versuri):dorul meu e de vanzare,atunci eram egali toti nu prea conta,si e mare lacomia si invidia de azi,atunci omul era om acum este caine,dupa ce tipar imi aleg prietenii adevarati.

Nambaaaaaaar 2(pornoizitati/obsesii sexuale):fuck you girl,youfuck,ferm fack girls free,sărutul lui iuda … l-am simţit prea des etc.

Nambaaaaaaar 1(mirari/meditatii profunde/intrebari existentiale):inca ma mir ca prostu de ce face banu` (cum sa spui asa ceva ma?????? =)))) deci sa lesin de ras nu alta)

Proprietarii termenilor de cautare sunt rugati sa isi culeaga perlele :)))

Sa aveti o dimineata buna!

Michael Buble – Haven’t Met You Yet (Official Video)

Te-ai despartit de curand?Esti single de mai mult de 3 luni?Nu crezi ca te vei mai indragosti vreodata?

Nu dispera!Michael Buble are un mesaj destul de dragut si plin de optimism:Nu e nicio problema,inca nu ai intalnit persoana potrivita,de fapt!

Imi place melodia si videoclipul…desi dimineata a fost mohorata,a reusit sa ma binedispuna!Click dragilor si nu va pierdeti speranta 😀

Lyrics:

I’m Not Surprised
Not Everything Lasts
I’ve Broken My Heart So Many Times,
I Stop Keeping Track.
Talk Myself In
I Talk Myself Out
I Get All Worked Up
And Then I Let Myself Down.

I Tried So Very Hard Not To Loose It
I Came Up With A Million Excuses
I Thought I Thought Of Every Possibility

And I Know Someday That It’ll All Turn Out
You’ll Make Me Work So We Can Work To Work It Out
And I Promise You Kid That I’ll Get So Much More Than I Get
I Just Haven’t Met You Yet

Mmmmm ….

I Might Have To Wait
I’ll Never Give Up
I Guess It’s Half Timing
And The Other Half’s Luck
Wherever You Are
Whenever It’s Right
You Come Out Of Nowhere And Into My Life

And I Know That We Can Be So Amazing
And Baby Your Love Is Gonna Change Me
And Now I Can See Every Possibility

Mmmmm ……

And Somehow I Know That It Will All Turn Out
And You’ll Make Me Work So We Can Work To Work It Out
And I Promise You Kid I’ll Get So Much More Than I Get
I Just Haven’t Met You Yet

They Say All’s Fair
And In Love And War
But I Won’t Need To Fight It
We’ll Get It Right
And We’ll Be United

And I Know That We Can Be So Amazing
And Being In Your Life Is Gonna Change Me
And Now I Can See Every Single Possibility

Mmmm …..

And Someday I Know It’ll All Turn Out
And I’ll Work To Work It Out
Promise You Kid I’ll Give More Than I Get
Than I Get Than I Get Than I Get

Oh You Know It’ll All Turn Out
And You’ll Make Me Work So We Can Work To Work It Out
And I Promise You Kid To Give So Much More Than I Get
Yeah I Just Haven’t Met You Yet

I Just Haven’t Met You Yet
Oh Promise You Kid
To Give So Much More Than I Get

I Said Love Love Love Love Love Love Love …..
I Just Haven’t Met You Yet
Love Love Love …..
I Just Haven’t Met You Yet!