Cuplu vagabond…

Se pare ca unele lucruri raman pentru totdeauna. Le duci dupa tine chiar daca nu-ti face nicio placere. Fac parte din viata ta asa cum membrele fac parte din organismul tau. Ai vrea sa te desparti de ele dar nu poti, sunt atasate de tine si oricand ceva sau cineva te va face sa-ti amintesti de asta. De fapt, chiar si atunci cand ramai fara o mâna sau un picior tot mai ai senzatia ca este ceva acolo. Asa si cu trecutul, ramane ascuns in tine…

Mergi pe strada si te impiedici de el,sau ceea ce a insemnat odata .Il vezi cum trece si se pierde printre capete straine.Te minte ca nu-i pasa,dar simti cum privirea lui te arde ca un laser in ceafa,te minte ca nu esti acolo unde trebuie,dar tu stii ca nu-i asa:traiesti intr-o locuinta duala,cu suflet si constiinta in loc de camere.V-ati pierde unul in viata altuia daca secunda 1 dupa asta nu ar mai conta.Problema e ca va desparte dusmanul pe care ati incercat sa-l infrageti de nenumarate ori:orgoliul…

Ii privesc din umbra;un EL si o EA puternici in vietile lor separate,dar slabi in fata unui moment comun.Si ii vad ca urasc asta,ca sunt neputinciosi si se pierd in fleacuri pana nu mai ramane nimic din ei.Ar putea fi piesele perfecte in jocul asta in care toata lumea pierde la un moment dat,dar nu si in jocul lor,poate al altora…

Vad ca nu le place asta…si imi pare rau de ei.Another happily never after story!

Anunțuri

Letter to my someone…

So many nights, so many hours. Nights that lasted forever. Nights that tore into me and ripped out what little hope was left. I used to often sit alone on those nights pouring my heart out in a love letter to no one. Paragraph upon paragraph of useless words, tear stains on the paper, all in vain. Each letter was burnt and cast off to the winds. Perhaps off to find a hopeless dreamer such as myself.

I’d dream what he’d look like, the way he’d smell. The sound of his voice, the feel of his hands. I’d write out the words I longed to say to anyone who was willing to hear them. Played out conversations in my head with a man who’d never love me. A man who wasn’t any more real than the hopes that kept me living.

As I grew older, the fairy tale faded away. Once upon a time became something I wanted to forget and happily ever after grew to be a myth. I have an uncle who’s never fallen in love, and has given up on even searching for it. Some people live their whole lives and never fall in love.

I have to believe in love, whether I want to or not, because I lived it and I lost it. I even saw it in my grandparents eyes when my grandfather was in the hospital dying and my grandmother was sent to a nursing home. I’d never seen my grandfather cry before. He said he just misses her and wanted to be with her. They’ve been married sixty something years.
There might just be a person out there made for everyone. And there might not be. With so many people in the world, how do you know you’ve found the right one? Attraction can be mistaken for love. It can also grow to love. Sometimes, there’s your soulmate and then there’s the person you’ll spend the rest of your life with. But what if you discover that the other half of your soul was the one you chose to be with? Aren’t you dying to find out?
So many nights, so many hours. Nights that lasted forever. Nights that bore deep into my soul and brought out light I’ve never known existed. I sit wrapped in thoughts of you. No longer shall I write a love letter to no one. Tonight, I write a letter to someone. Paragraph upon paragraph of words which paint a portrait of a dozen fairy tales come true.

Generozitate pe timp de criza…

Click’n’read!

E criza…lumea se plange adesea de asta!

E criza in portofele,in buzunare,in suflete,in idei,in temeri,in zambete si chiar si in lacrimi.Se pare ca toti isi limiteaza existenta,trairile si „materialul” dupa valorile impuse de perioada asta ciudata in care traim.Oare?Oare e chiar asa?Cand marcile si valutele parca sunt”vomitate” de  portofelele ce se aseamana cu niste grasi slinosi ce isi ineaca existenta in bere si carnaciori picanti?Cand sufletele damelor si domnilor „colcaie” de pretendenti/pretendente(“AVOCAT, sponsorizez 200 euro/luna, eleva/studenta atragatoare, pt. relatie intima de durata. Astept sms prezentare detaliat.”“Discret ofer clipe frumoase doamnelor si domnisoarelor. Rog sms cu ora si data pentru a va contacta.”“Bruneta, 1,80 m, fund perfect, sani nr. 5, ofer sex domnilor generosi la mine, ambianta de lux, 2 ore + 1 gratuit”),sunt aglomerate de anonimi ce isi abandoneaza tensiunile pe cate o bancheta de masina,sau camera de hotel?Cand oamenii nasc idei pentru cate-o marsavie pe banda rulanta?Cand zambetele false  apar  afisate pe fetele oamenilor de plastilina mai ceva ca mocile „viitorilor” presedinti in perioada de campanie electorala?Eu cred ca astia fac misto de noi…

E o asa generozitate in timpul crizei ce n-am vazut.

In iubire(in adevaratul sens al cuvantului) treaba nu prea sta asa.E trist ca trebuie sa cersesti din priviri o mangaiere,e trist ca trebuie sa astepti zile intregi  pentru maxim 4 ore petrecute cu persoana draga,e trist ca trebuie sa traversezi jumatate de tara ca sa ajungi la persoana alaturi de care pana si timpul ar vrea sa se opreasca-n loc,gen:”22:22″,e trist ca atunci cand te simti singur trebuie sa te multumesti cu un telefon(chiar daca discutia se intinde 3 ore),e trist ca unii nu stiu sa faca surprize decat la evenimente(organizate/sau nu),sau atunci cand gresesc.E trist ca atunci cand trebuie,nu se poate si cand se poate,nu trebuie.Unde mai  e generozitatea in cazul asta?

Nu stiu in alte domenii cum sta treaba cu adevarat,dar in iubire cu siguranta este criza…

Vreau un ghiveci nou.

Click’n’listen!

 

Infloreste greu si se usuca daca nu-i oferi atentie.

Trebuie sa-i vorbesti calm,sa o alinti si sa o faci sa rada la soare.

E necesar sa-i lasi sentimentul ca oricand esti langa ea,chiar si atunci cand pleci de acasa si rogi vecinii sa  o aiba in grija.

Chiar daca nu va imboboci,nu te supara pe ea si asigur-o ca e pentru toata viata…

 

Cresc o iubire intr-un ghiveci…

 

 

Momente de „AHA!!”.Despre paradigme si harti umane.

„Mii de ori tai raul in frunze,dar cu securea dai o singura data in radacina”

Thoreau

Termenul „paradigma” provine din limba greaca.

La origine era un termen stiintific, iar azi denota un model,o teorie,o modalitate de percepere,o supozitie sau un cadru de referinta.In sensul cel mai general,este felul in care „vedem”lumea-nu in sensul vizual al vazului,ci in termeni de percepere,intelegere,interpretare.Mai simplu,eu am incercat sa privesc aceste „paradigme” ca pe niste harti,pentru ca stim cu totii ca”harta” nu este un teritoriu.Harta e doar explicatia anumitor aspecte ale teritoriului.Aceasta este si paradigma:o teorie,o explicatie,un model a ceva…

Fiecare din noi are nespus de multe harti in minte.Ele pot fi clasificate in doua categorii principale:harti reprezentand lucrurile asa cum sunt,adica realitati si harti ale lucrurilor asa cum ar trebui sa fie,adica valori.Toate trairile noastre sunt interpretate cu ajutorul acestor harti mentale.Rareori ne intrebam daca sunt sau nu corecte:de obicei nici nu ne dam seama ca lucram cu ele.Credem pur si simplu ca felul in care privim lucrurile este chiar modul lor de a fi sau modul in care ar trebui sa fie.

Ca sa intelegeti unde vreau sa ajung priviti imaginea de jos si descrieti ceea ce vedeti.


Unii dintre voi ar putea spune ca vad o fata,altii o batrana,sau poate chiar un batran cu un nas destul de mare.Cine are oare dreptate?Se poate ca doua persoane care privesc un lucru identic sa aiba pareri diferite si totusi ambele sa aiba dreptate?Raspunsul este da,deoarece fenomenul nu e logic,ci psihologic.Astfel am ajuns eu sa am un moment de „AHA!!!”  cu foarte mare aplicabilitatea in viata de zi cu zi,in problemele care apar mereu in ceea ce priveste conflictul de opinii.Puterea conditionarii e destul de puternica si ea afecteaza perceptia si paradigmele noastre.Ma gandeam asa ca daca in 10 secunde poate avea un asemenea impact asupra modului nostru de a vedea ,ce sa mai zic despre conditionarile suferite o viata intreaga?Toate au contribuit astfel la formarea propriilor noastre „harti”,intr-un mod mai corect sau mai putin corect.

Oricat de clar si obiectiv ni s-ar parea ca privim lucrurile,incepem sa intrezarim faptul ca ceilalti le vad cu totul si cu totul altfel,si dintr-un unghi de vedere la fel de clar si obiectiv:”Cum si unde stam de pinde de cum si unde ne-am asezat.”Cu totii,fiecare in parte credem ca vedem lucrurile asa cum sunt,ca fiecare suntem obiectivi.Dar nu e cazul.Chiar deloc.Vedem lumea nu asa cum este,ci asa cum suntem noi-sau cum am fost conditionati sa o vedem.Cand deschidem gura sa descriem ce vedem,in realitate ne descriem pe noi insine,felul nostru de a percepe,paradigmele noastre.Oricat am fi de sinceri si limpezi la minte,oamenii percep lucrurile in mod diferit,fiecare privind prin unica lentila a experientei personale.

Cel mai important moment(am inteles eu) in viata unui om reprezinta schimbarea paradigmei-acel moment de „AHA!!”,cand,in cele din urma cineva izbuteste sa vada imaginea sub un alt unghi.Cu cat persoana este mai dependenta de perceptia initiala,cu atat experienta „AHA!!” este mai puternica.E ca o fulgerare interioara.

Daca vrem cu tot dinadinsul sa ne amelioram substantial modul de viata trebuie sa renuntam la taiatul frunzelor-in atitudini si comportament-sa ne apucam de lucru la radacina;altfel spus,sa ne schimbam paradigmele,caci mentalitatea noastra si conduita din ele se nasc.

Eu cred in vorbele lor.

Click’n’read!

Am observat ca in ultima perioada am dezvoltat o placere putin ciudata si confuza de a reveni asupra lucrurilor care tin de trecut,de a le analiza si masura dupa sabloane si tipare numai de mine cunoscute.La sfarsit,cand aflu rezultatele si le scriu in condinca,ori zambesc in coltul gurii,ori ma rusinez si rad cu lacrimi,ori imi acopar ochii si incerc sa ascund treburile incriminatoare.Daca ati cunoaste contextul probabil nu i-ati spune placere ciudata,ci doar normala si inevitabila.Curatenia asta dinaintea sarbatatorilor m-a fortat cumva sa dau peste multe lucuri care ma defineau acum ceva timp:am gasit o punga cu zeci de scrisori pentru Mos Craciun,pe care mama le-a pastrat ca sa mi le arate „cand oi fi mare”,cd-uri cu inregistrari de la zile de nastere,lucrari si testari cu nota 10 pe ele,compuneri,desene cu „printese”,martisoare de la prietenele mele,poze in „dulcele stil clasic”,jucarii Kinder(mai stiti pinguinii aia?),si multe alte prostioare.Toate astea ma reprezentau acum cativa ani.Acum nu mai inseamna mare lucru.Cineva a venit le-a strans pe toate intr-o cutie,le-a trantit o stampila „Case closed”,si cu asta au incheiat capitolul copilarie.

Cert e ca eram un drac de copil,in care acum nu ma mai regasesc  sub nicio forma.

 

Pe langa toate astea am gasit o gramada de carti,dar multe de tot.Pe majoritatea le citisem in liceu,iar pe unele nici nu imi culcasem privirea.Din motive diverse si personale,nu prea am avut chef de nimic( in ultimile zile traiesc intr-o lalaiala continua si ma  intreb cand o sa mai rad din nou sincer si cu pofta),asa ca am luat teancul de carti si m-am pus pe citit,bineinteles alternand cu emisiunea mea preferata S.Y.T.Y.C.D.Am citit cu pofta,ca un om nesatul,sau ca unul care stie ca in curand se apuca de tinut postul,si am realizat ca unele dintre ele le citisem deja,de altele ma indragostisem de mult,dar le-am uitat,iar pe altele le-am „tatauat” cu insemnari de moment.Ma uitam la pixul de pe foile galbene si nu-mi venea sa cred ca acum cativa ani,tot eu,probabil in aceeasi pozitie,citeam aceeasi pagina,pe care am si insemnat-o.Mi se pare ca scrisul nu-mi apartine…acum e imblanzit si cizelat.Atunci era rebel si expansiv.

 

In fine…am citit cartile si am selectat o parte din vorbele lor.Jos aveti o lista intreaga.Sa vad daca va dati seama din ce carti sunt:

  • “Nici o răzbunare nu e mai cumplită ca aceea care izvorăşte din dragoste.”
  • “Recunosc,sunt un om ciudat,dar aşa sunt ,ce vrei?”
  • “Scăpasem ca un neghiob frânele din mâini şi acum mergeam la voia întâmplării.”
  • “În conştiinţa mea domneşte pustiul,acalmia,haosul-ca după o catastrofă.”
  • “Sunt unele lucruri în iubire care nu se pot spune decât în taină.”
  • “Cum să facem să ne salvăm iubirea de călăul ei -TIMPUL?”
  • “E de preferat iadul cu o femeie deşteaptă decât paradisul cu una proastă.
  • “Aleşii dragostei absolute sunt excepţii tot atât de mari ca şi geniile.”
  • “Marile pasiuni rămân necunoscute,se consumă în anonimat.”
  • “Îmi pare rău că m-a durut purtarea ta.”
  • “Imaginea e cel mai important lucru din viaţa noastră.”

 

  • “Dacă nu ai încercat niciodată, înseamnă că nu ai trăit niciodată.”
  • “Dacă iubeşti pe cineva lasă-l liber …dacă se întoarce e al tau ..dacă nu ..înseamnă că nu a fost niciodată.”
  • “Eu mă consider cel puţin egalul celor cu care vorbesc,dar în niciun caz din aceeaşi lume cu ei.”
  • “Numai haosul aruncă la suprafaţă întrebări dureroase.
  • “El şi ea erau Începutul şi Sfârşitul.”
  • “Căutarea reciprocă,inconştientă şi irezistibilă e însuşi rostul vieţii omului.”
  • “Numai imbecilii nu-şi schimbă părerea.”
  • “Viaţa nu se măsoară în ani,ci în secunde.”
  • “Daca nu ar fi proşti,deştepţii ar muri de foame.”
  • “Niciodată nu poţi şti ce se ascunde în spatele unei priviri.”
  • “Sunt om-nimic din ceea ce e omenesc nu e departe de mine.”
  • “Exista unii oameni care văd lucrurile aşa cum sunt şi se întreabă “de ce?”.Eu însa văd lucrurile cum ar putea fi şi mă întreb “de ce nu?”
  • “-De ce sunteţi voi aşa de complicaţi?
    -Pentru că am pierdut simţul simplităţii!”
  • “Să iubeşti nu înseamnă să renunţi la libertatea ta ci sa-i dai un sens.”
  • “…mici puncte de suspensie până anul viitor.”
  • “Tot ce e frumos e un vis!”
  • “Nu pot să ascund şi nici nu vreau.Îmi pare bine că ai suferit!”
  • “Îmi îngroş cât se poate epiderma sufletului să o fac impermeabilă.”
  • “Sufletul nu poate fi resetat.”
  • “Neglijenţă totală.Nepăsare oarbă.”
  • “A şti să râzi în clipele tragice înseamnă că stăpâneşti tragicul.”
  • “Cu tine şi formulele matematice se-ncurcă.”
  • “Viaţa unui om e un nesfârşit şir de erori.”
  • “Viata e scurtă şi n-ai timp sa te opreşti mai mult decât trebuie pentru că te calcă ceilalţi din spate.”
  • “Nimic nu e adevărat şi totul e posibil.”
  • “Şi basmele se termină dintr-un motiv.”
  • “Nimicul te aduce, nimicul te reia.”
  • “Explicaţiile nu modifică niciodată realitatea.”
  • “Când iubeşti eşti serios,pentru că durerea nu rade.”
  • “Cel mai mare omagiu adus dragostei e să o ascunzi cât mai bine.”
  • Ce o să-ţi spun nu e uşor de înţeles, e imposibil de admis,dar dacă ai vrea să-mi asculţi povestea,dacă ai vrea să ai încredere în mine ,atunci poate că vei sfârşi prin a mă crede şi asta e foarte important pentru că eşti,fără să ştii,singura persoană din lume cu care pot împărţi acest secret”

Zambiti voi pentru mine,ca eu nu pot!

If I gave you my heart
In the deep of the night
Would you hold it like a candle giving you light?

Nozuka.

Am nevoie de ceilalti exact in aceeasi masura in care au si ei nevoie de mine. Astazi da, maine nu si viata merge mai departe. Poate ca doare uneori dar cu timpul invatam sa ne suportam singuratatea.Cine are drept de viata si moarte asupra noastra? Raspunsul este infiorator de simplu – cine poate. Nu e moral, nu e etic, legal, cinstit dar e adevarat, e tragic cat de adevarat este.