Jurnalul unui om si jumatate.

Mi se intampla adeseori sa nu-mi  mai dau seama cine sunt,  sa uit complet viata cui traiesc, sau visele cui le privesc pe ascuns. Voua nu vi se intampla? Sa va treziti noaptea pentru ca va dormiti viata ziua, si sa realizati ca nu mai stiti daca apartineti zilei de azi sau celei de maine? Sa existati mereu intre…intre doua intalniri cu doi necunoscuti, intre doua pahare de vodka, intre doua anestezice, sau intre doua suflete, si ca o ironie a sortii sa nu stiti cui sa o oferiti mai mult. Am uitat sa mai scriu, sa mai gandesc in jocuri de cuvinte si emotii, sa ma mai simt intreaga; sunt mult prea ocupata sa fiu intre, intre da si nu, intre eu si tu, intre ceea ce dau si ceea ce primesc, intre ceea ce sunt si ceea ce ai vazut din interior. Stiti ca spuneam la un moment dat despre mine ca sunt intr-o continua schimbare? Nu m-am inselat deloc! Sunt cel mai bun profet pe care l-as putea avea vreodata. Ca om, sunt o fiinta integra, nu-mi plac jumatatile de masura, iar daca vrei sa ma accepti, trebuie sa ma accepti toata. Asta spuneam…dar daca as fi toata si inca jumatate, lucrurile s-ar schimba? Mi-ai accepta capriciile si iubirea cu inca o jumatate de masura? Ai putea tolera toate astea? Nu-mi raspunde inca…

Ma intreb ce fel de om ai crezut ca sunt, si pentru prima oara asa cum trebuie…din interior. Asta mi-am dorit dintotdeauna, sau cel putin asa am crezut. Cum arata sufletul meu de-acolo de jos, din locul in care ai fi desenat cu manutele imagini incolore? Are intr-adevar  doar 21 de grame asa cum spun unii, sau il incarca sentimentele? Tu ce simteai atunci cand simteam ca iubesc? Tu ce visai oare atunci cand visam eu? Iti mai aduci aminte zambetul meu, vocea mea, gustul sarat al lacrimilor de dimineata? Mai stii cum arata mangaierea mea?Mai stii …bineinteles ca mai stii. Te-ai  minti singur daca ai crede ca poti uita. Stii asta foarte bine si te doare.Toti isi spun ca vor sa isi reaminteasca, dar nu reusesc. Ce prostie. Nimeni de fapt nu a uitat. Pentru ca lucrurile astea nu se pot uita niciodata. Stii foarte bine despre ce vorbesc nu? Sunt lucrurile acelea pe care nu le-ai uitat, si ai vrea sa le vindeci, sau macar sa te intorci la ele si sa le dai o mangaiere. Sunt lucrurile pe care le cauta toti in spatele mintii, si vor sa le invie, dar ele sunt mai vii ca niciodata. Mai vii si mai razbunatoare.Sunt lucrurile care zac in colt, si te privesc cu ochi reci si nemilosi. Sunt momentele in care iti zici: ‘Oare cum era?’, dar tu stii exact cum era… Chiar daca nu m-ai privit niciodata, ai sti oare ce culoare au ochii mei? Si daca eu te-am abandonat o sa ma mai pastrezi in suflet? Si daca ai sa ma ierti vreodata, ma vei mai iubi vreodata?

Iarta-ma! Intr-o zi poate am sa ma iert si eu…

Niciodata nu mi-au placut jumatatile de masura, dar tu esti singura jumatate de suflet pe care am iubit-o atat de mult vreodata.