In vino veritas. Despre oameni asa cum sunt ei…Part 1


Reflectiile despre om au oscilat intotdeauna intre inaltarea si injosirea sa, intre caracterul pamantesc si cel ceresc al naturii sale – sau, altfel spus , intre orizontalitatea naturala si verticalitatea spirituala a destinului sau, intre gandul pesimist catastrofic al mortii si dorul de dezmarginire si nemurire. Unii s-au orientat catre nimicnicia si vremelnicia acestuia – „pamant esti si in pamant te vei intoarce”,in timp ce  altii au spus ca „oamenii sunt visul unei umbre”. Cel putin asta mi-au „spus” cartile, asa au fost proiectati oamenii din ele, purtand pe coloane vertebrale de simboluri grafice , calitati si defecte, care datorita frumusetii redarii si-au pierdut din impactul initial intentionat. Apreciez o carte bine scrisa, apreciez replicile mai taioase ca o lama, cuvintele care mangaie fara maini, silabele mai fine si mai dulci ca mierea, dar cand vine vorba de oameni, toate astea nu mai au valoare; ii vreau asa cum sunt, asa cum m-au ranit, asa cum m-au tradat, asa cum i-am parasit, asa cum i-am iubit.

E aproape ora 1 dimineata. Nu am somn, nu am stare, nu am moralitate, nu am mila. Eu nu vreau sa vorbesc despre oameni cum vorbesc scriitorii adevarati. Pentru ca nu sunt asa ceva,si nici macar  nu am gandit asta. Pur si simplu vreau sa vorbesc despre oameni asa cum ati fi vrut sa vorbiti si voi, dar nu ati avut curaj. Sa vorbesc pe limba sufletului tuturor, sa ma inteleaga fiecare bataie de inima, si la fiecare cuvant sa tresara ca la explozia unei bombe cu ceas.  Sa vorbesc ca si cum dupa ce-mi vars sufletul aici, in fata voastra, mor instantaneu, fara  sa mai aud vreo explicatie, vreo scuza, vreun regret… De ce?! Am spus-o deja, e aproape ora 1 dimineata, vi se pare ca as mai avea rabdare cu vreunul din voi?

Poate de vina e vinul…

Si asta nu e o scuza. E o realitate. E al treilea pahar ce ma priveste cu ochi goi, iar asta imi aduce aminte de o alta pereche de ochi la fel de goala. Dar nu mi-e dor de ea, ca dorul doare, si decat sa doara , mai bine sa moara  in urmatorul pahar. Toti vorbesc, rad in jurul meu;  si eu fac la fel, dar spre deosebire de ei, eu sunt cu mult mai departe, si ii privesc din exteriorul interiorului meu. Ii vad asa cum sunt ei, si rad de ceea ce incearca sa para, rad de ceea ce pana si eu incerc sa fiu. Cu cat ei stiu mai putin, cu atat mai bine.

Ma intreb ce s-ar intampla, ce as schimba, ce lumi as cutremura, ce iluzii as spulbera, daca as vorbi despre fiecare din voi, cei  pe care va cunosc, asa cum sunteti. Daca as da pe fata cartile, daca v-as demasca, daca v-as deconstrui, daca v-as invita la o piesa de teatru, iar drama sau comedia sa fiti chiar voi, voi cu toata viata voastra. Cum ar fi oare? Iar odata cu voi sa ma distrug si eu, cu toate zidurile mele, sa fiu asa cum am fost mereu si sa aveti o surpriza: ca nimic nu e schimbat … Da, am ascuns lucruri, da m-am comportat copilareste, da am facut sacrificii tampite, da am ratat ocazii, da m-am ridicat si am ras cu durere in suflet, dar nu am schimbat niciodata ce ma caracterizeaza, ceea ce ma defineste, ceea ce pe rand ati remarcat, apreciat, iubit, calcat in picioare . Acum am ajuns aici.  Cel care m-a descoperit acum 4 ani, care m-a pierdut acum 2 ani, si care m-a regasit de curand, m-a recunoscut si asta gratie faptului  ca am ramas la fel.  Si el e numai unul din zecile de persoane care au reaparut in viata mea parca de nicaieri.

Cum vorbim despre oamenii din viata noastra? Asa cum sunt ei…Stau turceste, asa, cum voi, oamenii din viata mea stiti probabil asta, si ma uit ca mi-ati lasat semne oriunde mi-as plimba privirea. Tu, baiatul innebunit dupa bani, faima si distractii care dau dependenta, mi-ai lasat niste urme de teama pe corp: sunt negre, ca niste gheare ce ma sufoca. Tu, fata cu par portocaliu si pasiune pentru vacute, tu mi-ai scurs dulceata prieteniei in sange: tot ce e legat de prietenie adevarata, de bunatate, de sprijin, ma duce instantaneu cu gandul la tine. Tu, soldatul razboiului interior, tu esti cel care mi-a aparat spatele intotdeauna, tu esti un ingerul, care in loc de  aripi poarta arma si e imbracat in uniforma militara. Voi, restul, care m-ati facut sa imi ingros platosa de piele, care m-ati fortat sa zambesc cu teama zilei de maine, care m-ati consumat nesatui pana la ultima lacrima, din cauza carora mi-e frica de imbratisari si batai sincron de inima  mai tare decat de moarte, voi sunteti doar o gramada fara contur, fara fete, fara amintiri. Aceiasi oameni cu suflete mici, si lipsuri cenusii mari, limitati atat sentimental cat si intelectual, si cu o teama de a depasi limita existentei de parca v-ar aresta politia pentru depasirea vitezei regulamentare de maturizare si trezire la realitate… Voi toti la un loc, mi-ati lasat lucruri de care s-a ales si se va alege praful. Voi nu traiti in mine decat prin ceea ce lasati in urma. Eu v-am lasat tot ce-am insemnat eu,toate trairile pe care nimeni nu s-a mai incumetat sa vi le  ofere,  sentimentul ca sunteti cineva dus pana la extrem, si ca din milioanele de oameni voi sunteti speciali prin simplul fapt ca unei persoane ii sunteti necesari mai mult ca orice. Ma inselam, intre timp am descoperit ca pe langa voi mai exista ceva si mai important: oxigenul…

Nu v-a spus nimeni ca traiti atata timp cat amintirea voastra e pastrata vie? Pe a voastra am ucis-o. Trebuia. Eram eu sau ea, iar una dintre noi trebuia sa moara. De data asta nu m-am mai gandit mai intai la voi, ci la mine. Credeti ca sunt egoista? Inseamna ca am atins rezultatul asteptat, doar am invatat de la cei mai buni…

To be continued 🙂

Anunțuri

5 gânduri despre „In vino veritas. Despre oameni asa cum sunt ei…Part 1

  1. nu cred ca moartea reprezinta pentru toti ceva catastrofal, negativ, pentru unii, din contra, e salvare, sau asa cum imi place mie sa spun, trezirea din cosmarul pe care il reprezinta viata. pentru altii, moartea este doar sfarsitul unui ciclu firesc al carui inceput este conceperea copilului-un amic de-al meu asemana sfarsitul vietii cu golirea unor baterii, mai palpai slab de cateva ori si apoi te stingi.
    oamenii despre care tu crezi acum ca nu si-au pus deloc pecetea asupra ta te-au influentat de fapt mai mult decat crezi, dar vorbele si actiunile lor s-au intiparit in subconstientul tau. nu iti dai seama pe moment de acest lucru, dar oricand poate sa erupa de acolo o vorba, un zambet, un gest pe care ei l-au facut si de care sa iti amintesti si care sa aiba o semnificatie.
    in alta ordine de idei, eu cred ca omul traieste doar cat e viu. amintirea pastreaza vie doar imaginea pe care noi ne-o cream despre cineva si care poate fi opusul total al imaginii pe care acea persoana o are in ochii altcuiva; amintirea nu prelungeste viata, ci o falsifica, o distorsioneaza-cati oare nu ajung eroi in ochii urmasilor, desi in timpul vietii au fost anti-eroi?
    crezi ca esti egoista? foarte bine, inseamna ca te iubesti, ca iti esti cea mai buna prietena..daca nici pe tine nu te ai aproape, nu te astepta sa vina altcineva sa iti stea sprijin.
    si ce mult as vrea sa imi spui ce crezi tu cu adevarat despre mine..m-ar ajuta sa ma descopar, cine stie? poate voi fi si eu egoist

    • fiecare isi expune punctul de vedere..nu am spus ca lucrurile sunt exact cum le-am prezentat eu..poate lucrurile sunt fix cum sunt ele, minus ceea ce cred eu si ce crezi tu impartit la 123242 mil de oameni… ideea era alta 🙂

      da ..ma bucur de egoismul meu, ca de un copil abia nascut..si stii de ce? pentru ca mi-e uşor să îi înţeleg pe altii când spun că iubesc soarele mai ales atunci când stau la umbră,dar mi-e sisific să înţeleg cum poti sa iubesc atât de mult când el nu. Aici…pers 1 subinteleasa si „el” pot fi inlocuiti de oricare alte persoane 🙂
      Nu ma refer strict la mine….
      Vrei sa iti spun ce cred despre tine? Ca e impresionant ca cineva chiar isi foloseste functiile cerebrale in momentul in care lasa un coment…Deci a fost delicios sa citesc ce ai scris:))

  2. nici nu am insinuat ca lucrurile ar fi cum cred eu sau ca nu ar fi cum crezi tu si stiu ca ce ai scris este opinia ta, una subiectiva (deci nu unica valida).
    fireste, lucrurile poate nu sunt cum le vedem noi doi, poate nimeni din lumea asta imensa nu le patrunde in mod corect sensul, dar daca ar fi descifrate si-ar pierde farmecul..tocmai asta e fascinant in viata, faptul ca poti construi un milion de opinii si argumantatii despre ceva si ca totusi ramane loc pentru alte milioane, fara ca vreunul din noi sa ajunga sa spuna: „Iata, am ajuns la adevarata esenta!”

  3. Tu,tu,tu, Voi restul. O ciuda calma.O cearta respectuoasa si organizata. . Un articol ca un stup de albine. O matca care nu isi aminteste feromonii si isi reneaga trantorii. Inceputul mierii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s