My Top 100 Favourite Quotes! part 2

  1. Ajunsesem să fiu gelos pe oglindă.Era atâta de frumoasă încât reflecţia luminii făcea dragoste cu zâmbetul ei.
  2. Aşteptând după tine Dumnezeu s-a plictisit să mă aştepte la judecata de apoi.Atât de tare te-am iubit.
  3. Dacă iubirea a devenit un emoticon pe messenger, o să îi dau lui Dumnezeu un buzz mâhnit că m-a uitat printre oameni.
  4. Nici un chirurg nu poate explica de ce uneori, fractura creată între doi oameni care se iubesc, e iremediabilă.
  5. Despre femei: Atunci când eşti un produs pe cale de dispariţie, prezinţi interes, toată lumea se aşază la coadă. Dacă eşti marfă de raft, te pipăie toţi, dar nu te vrea niciunul.
  6. Nu mai sper de mult să mă respecte un bărbat aşa de mult, încât să nu mă înşele. Sper doar să întâlnesc vreodată un bărbat care să mă respecte aşa de mult, încât să nu aflu că mă înşală.
  7. Asa cum „cred în Dumnezeu” este în general sinonim cu „cred că nu trebuie să gândesc”, tot astfel, prea adesea, „te iubesc” este un eufemism pentru „vreau să fii proprietatea mea”.
  8. Bărbaţii văd obiecte acolo unde femeile văd relaţiile dintre obiecte; relaţii generate de nevoia pe care obiectele o au unul de celălalt, de nevoia de dragoste si de dorinţa de armonie. Este o dimensiune în domeniul sentimental care barbaţilor le lipseţe cu desăvârşire. O dimensiune care face ca toate femeile adevărate să nu vadă în război decât o odioasă absurditate. Am să-ţi spun eu ce e războiul. Războiul e o psihoză creata de incapacitatea de a percepe relaţiile.
  9. Bogăţia e un monstru. Îţi trebuie o lună ca să înveţi s-o controlezi din punct de vedere financiar, dar e nevoie de ani întregi ca să înveţi s-o controlezi din punct de vedere psihologic.
  10. A leaf fluttered in through the window this morning, as if supported by the rays of the sun, a bird settled on the fire escape, joy in the task of coffee, joy accompanied me as I walked.
  11. Age does not protect you from love. But love, to some extent, protects you from age.
  12. Anxiety is love’s greatest killer. It makes others feel as you might when a drowning man holds on to you. You want to save him, but you know he will strangle you with his panic.
  13. Do not seek the because – in love there is no because, no reason, no explanation, no solutions.
  14. Dreams are necessary to life.
  15. Dreams pass into the reality of action. From the actions stems the dream again; and this interdependence produces the highest form of living.
  16. How wrong it is for a woman to expect the man to build the world she wants, rather than to create it herself.
  17. I postpone death by living, by suffering, by error, by risking, by giving, by losing.
  18. I will not be just a tourist in the world of images, just watching images passing by which I cannot live in, make love to, possess as permanent sources of joy and ecstasy.
  19. I, with a deeper instinct, choose a man who compels my strength, who makes enormous demands on me, who does not doubt my courage or my toughness, who does not believe me naive or innocent, who has the courage to treat me like a woman.
  20. If all of us acted in unison as I act individually there would be no wars and no poverty. I have made myself personally responsible for the fate of every human being who has come my way.
  21. If you do not breathe through writing, if you do not cry out in writing, or sing in writing, then don’t write, because our culture has no use for it.
  22. It is the function of art to renew our perception. What we are familiar with we cease to see. The writer shakes up the familiar scene, and, as if by magic, we see a new meaning in it.
  23. It’s all right for a woman to be, above all, human. I am a woman first of all.
  24. Life is a process of becoming, a combination of states we have to go through. Where people fail is that they wish to elect a state and remain in it. This is a kind of death.
  25. Life is truly known only to those who suffer, lose, endure adversity and stumble from defeat to defeat.
  26. Life shrinks or expands in proportion to one’s courage.
  27. Living never wore one out so much as the effort not to live. Love never dies a natural death. It dies because we don’t know how to replenish it’s source. It dies of blindness and errors and betrayals. It dies of illness and wounds; it dies of weariness, of witherings, of tarnishings.
  28. My ideas usually come not at my desk writing but in the midst of living. Our life is composed greatly from dreams, from the unconscious, and they must be brought into connection with action. They must be woven together.
  29. People living deeply have no fear of death. The dream was always running ahead of me. To catch up, to live for a moment in unison with it, that was the miracle.
  30. The human father has to be confronted and recognized as human, as man who created a child and then, by his absence, left the child fatherless and then Godless.
  31. The only abnormality is the incapacity to love. The personal life deeply lived always expands into truths beyond itself. The possession of knowledge does not kill the sense of wonder and mystery. There is always more mystery.
  32. The role of a writer is not to say what we all can say, but what we are unable to say.
  33. There are many ways to be free. One of them is to transcend reality by imagination, as I try to do.
  34. There are very few human beings who receive the truth, complete and staggering, by instant illumination. Most of them acquire it fragment by fragment, on a small scale, by successive developments, cellularly, like a laborious mosaic.
  35. There came a time when the risk to remain tight in the bud was more painful than the risk it took to blossom.
  36. There is not one big cosmic meaning for all, there is only the meaning we each give to our life, an individual meaning, an individual plot, like an individual novel, a book for each person. Throw your dreams into space like a kite, and you do not know what it will bring back, a new life, a new friend, a new love, a new country.
  37. Truth is something which can’t be told in a few words. Those who simplify the universe only reduce the expansion of its meaning.
  38. We don’t see things as they are, we see them as we are.
  39. We travel, some of us forever, to seek other states, other lives, other souls.
  40. What I cannot love, I overlook. Is that real friendship.
  41. When we blindly adopt a religion, a political system, a literary dogma, we become automatons. We cease to grow.
  42. When you make a world tolerable for yourself, you make a world tolerable for others.
Anunțuri

Dor de el…

Cred ca e singura persoana pe care nu doar am impresia ca o cunosc, ci si pe care o stiu de o viata intreaga. Sufletul ei e ca un cimitir ciudat, in care, daca intri, risti pentru o perioada ca mintea sa iti fie bantuita de sentimentele care ii apartin, intotdeauna pe jumatate lasate sa moara si pe jumatate ucise. Mai cred ca e singura persoana pe care o invidiez in adevaratul sens al cuvantului, dar a carei viata as fi preferat sa nu o fi trait niciodata, niciodata ca ea, niciodata la intensitatea aia, niciodata  fara centura de siguranta, niciodata cu aceeasi inconstienta.

Nu stam fata in fata, ci una in sufletul celeilalte si putem oricand spune cu certitudine ce gand sta cu chirie in mintea noastra si care e scopul vizitei lui. Pot sa o mint oricat vreau, sa-i ascund orice, sa ma supar pe ea, sa o indepartez, sa ii promit ca nu o sa-l mai aduc cu forta in mijlocul nostru, pentru ca oricat m-as chinui, cu certitudine e singura de care nu pot fugi, de care nu ma pot ascunde, de care voi fi intotdeauna iertata; singura care  nu o sa uite sa ma iubeasca, indiferent de cate motive i-as da numai ca sa o faca, singura care o sa aiba intotdeauna tot dreptul sa spuna „Stiu cum te simti!”, singura care sa stie ca atunci cand spun „Gata!” nu e de fapt „Gata!” , ci „Inca putin, te rog!”.

Daca m-ar fi lasat sa o iubesc, sa o iubesc asa cum am iubit pe altii, probabil s-ar fi simtit femeia care si-a dorit intotdeauna sa fie, dar de care de fapt nu este constienta ca deja  este. Uneori o privesc si-mi dau seama ca este furioasa, furioasa si incoerenta, agitata si deprimata, cu creierul explodat in mii de ganduri pe care nu le pot aduna decat dupa busola de care nu stiu daca o sa dispun vreodata. E ciudat ca sunt unele momente cand mi-e greu sa o iubesc, pentru ca nu e amabila si imi declara un razboi pe viata si pe moarte din care vom iesi amandoua facute bucati. Razboi sau indiferenta, si nu este clar cu care dintre cele doua e mai greu de luptat. Probabil isi inchipuie ca vom castiga batalia pe care toata lumea a pierdut-o. Ei nu ii este greu niciodata sa ma iubeasca, dar mie da, pentru ca stiu ca in momentele alea ii e dor de el…

Atunci cand omul pe care il iubea cel mai tare a ucis-o cu premeditare, eu am fost singura care a tinut-o in viata. I-am zis mereu ca pe langa ce iti pot face oamenii, moartea e incomparabil, mai blanda, dar ea nu invata sa invete ca niciodata nu invatam indeajuns.

„Ce mai ramane de descoperit cand doi oameni se descopera prin atingeri?” ma intreaba, si eu tac.

„Iti spun eu, dorul de el…”, si iar imi este greu sa o iubesc.

Da-mi-o inapoi odata, daca iubesti si astepti recompensa, astepti degeaba. Tu n-ai nevoie de ea, dar eu am nevoie de mine….

Ploua cu tine.

Mi-am masurat ultimele zile in picaturi de ploaie si mi s-a parut ca am trait o vesnicie. Cel putin sunt feiricita ca n-am trait oricum, ci pe pielea ta si nici macar nu ti-ai dat seama. Pentru tine ploaia nu e decat ploaie, pentru mine e  un act sinucigas, un sacrificiu, o renuntare. De ce spun asta? Pentru ca iti trebuie un curaj al naibii de mare ca sa te arunci din lumea ta in universul unui individ pe care abia daca il cunosti, in speranta ca o sa te prinda in palme si o sa te sarute. Odata ajunsa in bratele lor, pe buzele lor, in mintea lor, ploaia este blestemata, alungata si uitata…

Ploaia e femeia aia misterioasa din visele tale, care vine atunci cand o doresti mai putin si care nu pleaca atunci cand iti doresti mai tare. E femeia respinsa de toti pentru ca nu stie sa iubeasca asa cum vor ei, cu masura. Iubeste pana e consumata de iubire, ofera mai mult decat ii ceri, si iti cere mai putin decat ii dai. Stie sa iti tina problemele la distanta, sa te faca sa tremuri, sa te duca departe de lume, sa te ascunda pana si de tine, si cel mai important, stie sa spele cu lacrimile ei iadul din tine. Ploaia e femeia care are forma ta, care se termina acolo unde incepi tu si incepe acolo unde tu te-ai sfarsit, care te saruta, nu cu buzele, ci cu toata fiinta ei, lung si pentru totdeauna. Ploaia e femeia care se arunca din cer constienta fiind de faptul ca acolo jos s-ar putea sa nu fie nimeni care sa o prinda…

Ploaia e barbatul pe care, desi stii ca e gresit sa-l doresti, il iubesti in tacere, cu fiecare picatura care te amageste. E cel care te transforma in sclava, e cel care te face sa-i dansezi goala pentru ca orice alta haina ar insemna sa te desparta de de el. Ploaia e barbatul pe care juri ca vrei doar sa-l saruti pentru o clipa, dar cu care ajungi sa petreci ore in sir in pat, e barbatul care te paraseste atunci cand il doresti mai mult.Ploaia e barbatul care se arunca din cer, sclav, ca sa ajunga sa-ti fie stapan.

Mie nu-mi place ploaia. Acum cateva zile a plouat cu tine si n-am indraznit sa ies afara; te-am privit de dupa geam. Mi-e teama ca as putea sa ma indragostesc de ploaie, mai tare decat iubesc soarele…