Light vs. Dark = Beautiful vs. Ugly ?!

Voi ce parere aveti?

Anunțuri

Cum iti dai seama ca esti putin sarit de pe fix?

Asa imi dau eu seama ca sunt putin sarita de pe fix:

– Simpla imagine a unui cearceaf cutat, pe patul meu, pe care am grija sa ma asez intr-o anumita pozitie, ma scoate din sarite; chiar daca e „putin” deranjat ridic pe toata lumea in picioare, dau totul la o parte si il aranjez dupa gustul meu…altfel nu ma simt bine;

– Acum trei nopti nu am putut adormi pentru ca stiam ca trebuie sa inchei nivelul la Zuma si sa termin vreo 3 proiecte pe care le puteam amana cu usurinta, pentru ca imi erau necesare abia intr-o saptamana. Am dormit mai bine dupa ce am facut toate astea…

-Cred in Mos Craciun si suflete pereche.

– Gasesc pensatul  linistitor…

– Nu imi pasa ce cred/spun ceilalti, dar pentru mine vinul rosu are zero calorii.

Exceptie.

Stiti foarte bine care este parerea mea vizavi de finaluri/sfarsituri/incheieri. Am mai vorbit despre asta. I am not the putting-an-end  type of girl. Le urasc din tot sufletul pentru ca momentele alea imi dau impresia ca ar fi ca niste canibali care musca din tine si din sufletul tau si te lasa asa sa te zbati si sa sangerezi cu orele, zilele, lunile, sau poate chiar cu anii…

Exceptie a facut insa „marele eveniment” care a marcat sfarsitul facultatii. Mi-am dorit sa se termine repede si fara victime colaterale :)) Rog sa mi se pardoneze lipsa de entuziasm, si toate celelalte trairi pe care, chipurile, ar fi trebuit sa le am.

Ma bucur doar ca s-a terminat. Atat!

Cât costă o dorinţă?

...un bănuţ.

Se spune că banii nu aduc fericirea, dar o întreţin. Se spune că banii nu pot cumpăra lucrurile cu adevărat importante şi uite că totuşi o fac, ba chiar scoţând un preţ suficient de mic încât să facă pe unii să se bucure de chilipirul obţinut, iar pe alţii să se îngrozească la gândul că întreaga lor viaţă nu e decât o târguială înjositoare într-o piaţă plină de fandosiţi care pretind că sunt de nepreţuit, dar care se reped să se vândă de la prima strigare.

Totul are un preţ, se pare. Totul, sau de ce nu, toţi…

Iubirea costă, sănătatea costă, credinţa costă, siguranţa costă. Până şi visele şi dorinţele costă. Nimic nu mai e gratis, nici zâmbetul, nici bunătatea, nici speranţa, nici vorba bună nu mai e gratis. Pentru fiecare plătim simbolic sau nu, un bănuţ. Acum ceva timp am văzut fântâna asta plină cu bănuţi. Nu asta m-a mirat, ci câte persoane au ales să plătească pentru ele, să plătească pentru dorinţele abandonate acolo. Dorinţele sunt în noi, iar împlinarea la fel. De ce ar trebui să plătim, când de fapt am putea noi inşine foarte frumos să le împlinim.

Cu siguranţă din comoditate…

Voi ce părere aveţi?

Şi ca să mai înveselim puţin atmosfera, vă prezint una din melodiile mele preferate. Audiţie plăcută!

Nu întotdeauna e rau ceea ce pare a fi rau.

Daca tot am ‘cheltuit’ atata timp citind carti care mi-au placut mai mult sau mai putin, hai sa impartasesc cu voi fix unele idei cu care am ramas. Pana la urma nu a fost chiar atat de rau…

P.S: Considerati citatele urmatoare ca facand parte din categoria aia cu ‘my favourite’:

  (Just kidding :)) )

Over the years your bodies become walking autobiographies, telling friends and strangers alike of the minor and major stresses of your lives.
Marilyn Ferguson

Dali appeared at a lecture in a diver’s suit. At first I laughed at the absurdity, as everyone did, then I realized the deep significance of it. The artist finds his ways into the most secret, the deepest, and most unconscious self, where lies the real source of creation. Often I think of us as the earth itself, full of hidden treasures, gold, precious stones, fire, metals, or of the riches at the bottom of the sea, all subterranean and having to be brought to the surface. We could also wear a miner’s suit (June 1945: 67)

The writing I do has created a world which draws into the people I want to live with, who want to live in my world. One can make a world out of paper and ink and words. They make good constructions, habitable refuges with overdoses of oxygen. (December 1945: 115)

Writing for me is not an art. There is no separation between my life and my craft, my work. The form of art is the form of art of my life, and my life is a form of the art. I refuse artificial patterns. Stories do not end. A point of view changes every moment. Reality changes. It is relative. (April 1946: 142)

I am sure that listening to his music directed my choice of words, my search for rhythm, my ear for tonalities, my use of the unconscious as a many – voiced symphony. I am sure he is the orchestra conductor who quietly and modestly indicates the major theme of the diary; words similar to music which can penetrate the feelings and bypass the mind. His music far from being and the background of my life was in the foreground. It was he as a musician, who accomplished what I dreamt of, and I followed as well as I could with the inferior power of words. The ear is purer than the eye, which reads only relative meaning into words. Whereas the distillation of experience into pure sound, a state of music, is timeless and absolute. (April 1945: 52)

Lying is done with words, and also with silence.

Anais Nin

I cannot always control what goes on outside. But I can always control what goes on inside.

Wayne Dyer

Only the shallow know themselves. 

Oscar Wilde

Keep your face to the sunshine and you cannot see the shadow.
Helen Kelle

Painting is just another way of keeping a diary.

Pablo Picasso

Journal writing is a voyage to the interior. 

Christina Baldwin

What would happen if one woman told the truth about her life?
The world would split open.
Muriel Rukeyser, „Kathe Köllwitz”

Silences. Not the silences between notes of music, or the silences of a sleeping animal, or the calm of a glassy surfaced river witnessing the outstretched wings of a heron. Not the silence of an emptied mind. But this other silence. That silence which can feel like a scream, in which there is no peace. The grim silence between two lovers who are quarrelling. The painful silence of the one with tears in her eyes who will not cry. The silence of the child who knows she will not be heard. The silence of a whole people who have been massacred. Of a whole sex made mute, or not educated to speech. The silence of a mind afraid to admit truth to itself. This is the silence that the poet dreads. (Griffin 1980, 117)

R de la Repeat.

Daca R vine de la Repeat, atunci M vine de la Maniac :)) Va impartasesc cateva melodii care, din motive necunoscute, m-au urmarit obsesiv zilele astea. Auditie placuta!
P.S: Traiesc un haos total zilele astea. Cu siguranta sunt una din putinele persoane din lumea asta care nu s-a nascut ca sa doarma. Stresul e la ordinea zilei, il servesc langa fiecare ceasca de cafea pe care o beau hulpav. Mi s-a urat cu zile de tastatura, de caractere, de femei fatale, the feminism, de limbaj sinestezic si ce mai vreti voi. Incerc sa gasesc metode de combatere a nervilor aparuti de nicaieri, a fruntii incruntate si a oboselii cronice…
Daca aveti solutii impotriva lor, va rog, fara egoism, impartasiti-le cu mine!