Natură pe jumătate moartă …

Nu e prima oară când ajung pe cont propriu în astfel de locuri. Şi nici nu mi-e teamă. Ba chiar aş avea curajul să merg mai departe în orice moment. Nu mă grăbesc deloc, nu vreau să pierd nimic pentru că de fiecare dată găsesc ceva nou: parfumul dulce-amărui  din aer, jocul molcom şi tacticos de umbre, adierea liniştitoare a vântului, aranjamentul interesant de simplu al scaunelor, colţurile elegant drapate ale feţelor de masă, ceştile de cafea şi ceai de culoarea biscuitelui de caramel ars şi linguriţele aşezate cuminte pe şervete impecabile de bumbac. Nimic mai simplu, nimic mai reconfortant …

Câteva mese sunt deja ocupate, semn că nu m-am grăbit îndeajuns. Păşesc pe piatra cubică asemeni scoicilor pe care oamenii le culeg de obicei de pe plajă şi-mi privesc paşii scurţi, leneşi, dar nerădători în acelaşi timp. Zgomotul înfundat al tocurilor se prelinge printre clinchete şi glasuri aproape mute, pierdute difuz printre note muzicale inteligent asortate atmosferei. Simt cum priviri fugitive mi se urcă dinspre gambă, şerpuind lin înspre genunchi şi mai apoi uşurel spre coapse. Şi se opresc. Fug ruşinate şi se scufundă în ceştile de pe masă ca într-un ocean mult prea liniştit. Pantofii de culoarea untului topit îşi continuă drumul atinşi în treacăt de draperiile din voal care ţin soarele la distanţă. Se opresc la masă de lângă tabloul care parcă  e cuprins de flăcări umede. Rochia albă se aşază pe scaunul marmorat, îşi potriveşte dimensiunile şi răsuflă liniştită în adierea vântului. Mâinile flămânde caută pe masă, privirea este încântată, iar vârful limbii trece senzual deasupra buzei superioare ştergând uşor rujul de culoarea piersicii pârguite, coborând spre colţurile gurii care arcuiesc în semn de mulţumire.

Privirea se mută în lateral, scrutând depărtările spălăcite, apoi analizează verdele crud al ierbii şi al frunzelor care salută  politicos păsările care ciripesc a fericire în zbor. Se opreşte pe masă privind ceaşca de porţelan în care pufăie ceaiul fierbinte de culoarea cuprului şi din care, din când în când, se nasc sterlici aurii de miere. Marginea ceştii pare marginea lumii, căci dincolo de ea totul se pierde, se estompează, moare. Tortiţa înflorită de porţelan se încolăceşte în jurul degetului ca un şarpe, dar nu-l muşcă, ci îl îmbrăţişează. În faţa mea eşti tu. Sau ce-a mai rămas din tine. Eşti dovada că orice suferinţă, imagine neplăcută dispare la un moment dat, sau e înghiţită de timp şi scuipată în spaţiu pentru trebuinţele altora care încă se mai hrănesc cu rămăşiţele trecutului. Şi încerc să îţi întind mâna, ca să te forţez, ca să mă conving, că nu trebuie să paralizezi ca să nu mai simţi că doare.

Şi dispari …

Tot ce mă înconjoară, natura este vie, imaginea ta însă … e moartă.

Anunțuri

Breakfast sau arta de a incepe o zi pe gustul tau!


Click, enjoy and have a wonderful day!




Expect problems and eat them for breakfast.

Only dull people are brilliant at breakfast.

To eat well in England you should have breakfast three times a day.

Eat breakfast like a king, lunch like a prince, and dinner like a pauper


For most of life, nothing wonderful happens. If you don’t enjoy getting up and working and finishing your work and sitting down to a meal with family or friends, then the chances are you’re not going to be very happy. If someone bases his happiness or unhappiness on major events like a great new job, huge amounts of money, a flawlessly happy marriage or a trip to Paris, that person isn’t going to be happy much of the time. If, on the other hand, happiness depends on a good breakfast, flowers in the yard, a drink or a nap, then we are more likely to live with quite a bit of happiness.












Mic dejun urban.

Click’n’read!

Se zice ca micul dejun e cea mai importanta masa a zilei,ca iti ofera necesarul de energie pentru a incepe calvarul zilnic.

Desi stiu asta…I do not stick to the plan,adica nu prea mananc dimineata.Beau o cafea/ceai/3 in 1/5 in 14 pe graba and…that’s it.Si asta,am concluzionat eu printr-o sfortare de Superwoman,se intampla pentru ca nu am cu cine lua micul dejun.Acasa,spre exemplu,nu eram niciodata singura la masa,exista cineva care sorbea din cana in acelasi timp cu mine,care imi oferea un foc,asta asa ca sa mai aprindem o discutie,care imi dadea subit o pofta de mancare si o bunadispozitie ce n-am mai intalnit.Probabil din acest motiv e asa de multa lume care nu ia micul dejun….

Buuun,problema:checked!Solutie: ????

M-am gandit in felul urmator:toata lumea e grabita sa ajunga undeva,toata lumea alearga de nebuna sa prinda un loc in autobuz/metrou/mijloc de transport in comun,nimeni nu are timp sa se bucure de minunatele beneficii aduse de micul dejun.DAR!exista un dar…daca nu poti lua micul dejun acasa,de ce nu il poti lua acolo unde esti:in statie,in autobuz,in metrou,asteptand la ghiseu,etc.Ar fi mai mult decat extraordinar daca toata lumea ar lua o mica pauza pentru micul dejun.Toti.De la Vest la Est,de la Nord la Sud!Cum ar fi sa vezi zeci de oameni scotandu-si frumusel cescuta de  cafea sau ceai,croissantul sau sendvisul si ar manca linistiti discutand cu oamenii din jurul lor despre cum va decurge ziua lor in continuare.Cred ca oamenii ar fi mai putin stresati,mai binedispusi si mai sanatosi.

Happy_Couple_by_mad_hatter29

Mi-ar placea sa starnesc o reactie in masa cu acest mic dejun urban:sa ma intalnesc cu cativa prieteni,sau de ce nu chiar si cunostinte,sa mergem intr-un loc extrem de populat(si asta de foarte de dimineata),poate intr-o statie(oricare ar fi ea) sau poate intr-un autobuz,toti imbracati in pijamale/halate/ cu papuci pufosi si ziare la subrat si asta doar ca sa luam micul dejun.Ar fi chiar foarte amuzant,nu credeti?

Ce spuneti?Luati micul dejun cu mine?