Ochii care nu se văd, se uită … după tine!

Când simţi că se schimbă ceva pe dinăuntru, poţi să faci orice, dar orice, pentru că nimeni nu va înţelege ce vrei să spui şi e normal să fie aşa, pentru că explicaţiile tale n-au nicio logică pentru toţi ceilalţi şi eşti conştient că toate cuvintele din lume nu te vor ajuta…

 

 

 

  • esti?
  • Aug 04 10:22 PM
    da
  • Aug 04 10:22 PM
    vreau sa te vad.
  • Aug 04 10:22 PM
    poftim
  • Aug 04 10:23 PM
    ?
  • Aug 04 10:23 PM
    cum adica
  • Aug 04 10:23 PM
    ?
  • Aug 04 10:23 PM
    asa..
  • Aug 04 10:23 PM
    esti  acasă?
  • Aug 04 10:23 PM
    s-a intamplat ceva
  • Aug 04 10:23 PM
    ?
  • Aug 04 10:23 PM
    nu..
  • Aug 04 10:23 PM
    si atunci…?
  • Aug 04 10:23 PM
    nimic din ce nu sa intamplat deja.
  • Aug 04 10:23 PM
    ai patit ceva
  • Aug 04 10:23 PM
    ?
  • Aug 04 10:23 PM
    esti bine
  • Aug 04 10:23 PM
    nu… nimic pe fondul asta
  • Aug 04 10:23 PM
    pe fond sufletesc.
  • Aug 04 10:23 PM
    nimic deosebit, doar am cedat acum
  • Aug 04 10:23 PM
    spune-mi ce s-a intamplat
  • Aug 04 10:23 PM
    :|
  • Aug 04 10:24 PM
    deci.. nu intelege nimic
  • Aug 04 10:24 PM
    m-a luat inima
  • Aug 04 10:24 PM
    si atat
  • Aug 04 10:24 PM
    si vreau sa te vad…
Anunțuri

A crede si a apartine…

Putine sunt lucrurile/persoanele in care cred cu adevarat si cu mult mai putine lucrurile/persoanele pentru care as fi gata sa renunt la orice,inclusiv la mine.Recunosc,uneori ma arunc intr-un joc,testez,fortez limite,dar nu cu intentii rele,ba dimpotriva,din pura curiozitate.Mintea unui e om e asa un mecanism stricat uneori,ca umple goluri nu cu realitati,ci cu iluzii personale.Iar asta e motivul principal pentru care ador sa o fac,sa vad pana unde il impinge imaginatia,sa vad cu ce mai isi mai peticeste minunatul Turn de Fildes si cum sare peste ecuatii numai ca sa ajunga la rezultatul corect.Aruncati cu pietre in mine pentru asta,dar cred ca altii au pacate mai mari…

Dupa cum am mai spus,nu cred in povestile de dragoste cu scantei la prima vedere,in voci de dincolo de nori ce-ti rasuna in urechi cand ti-ai gasit jumatatea,sau in palme citite de „femei cu har”.Nu cred in toate astea,dar cred in nevoia de a apartine cuiva;nevoie de a apartine care nu se traduce sub nicio forma cu ajutorul raportului stapan-sclav.Cred ca „dragostea” devine o poveste de dragoste,atunci cand cei doi raman impreuna indiferent de obstacole,de inselaciuni,de greseli pe care le considerai imposibil de iertat,de orgolii,de dureri sau ecuatii in care ieseai pe minus dupa fiecare cearta.Cred in greutatea cu care un om se rupe de ceva,indiferent de ceea ce presupune acel lucru;inteleg oamenii care spera ca lucrurile sa se schimbe cu pretul statutului lor.Imi plac juramintele,mai ales cele de genul „Voi ramane alaturi de tine indiferent de orice!”,dar asta e marea intrebare:”Oare chiar poti?”Cati dintre voi mai credeti in asta?

E un calvar sa iubesti,pentru unii chiar o munca sisifica,dar pot sa jur ca momentele alea,putine poate,in care totul merge cu o precizie de ceas elvetian te urmaresc toata viata,devin pansamente cu balsam pentru suflet.Admir persoanele care nu renunta chiar daca e insuportabil de greu,care aleg sa ramana impreuna si sa puna la punct fiecare greseala/vorba/gest care a ranit cumva,pentru simpla constientizare ca este singurul lucru real care ramane dincolo de orice.Isi apartin.Nu trebuie sa pleci pentru ca esti prea slab sa lupti,sau prea las sa gasesti cai de a  o face,sa pleci numai atunci cand celalalt nu a avut destula putere sa ramana.Sa pleci pentru ca nu apartii si nu-ti apartine.Sa pleci ca sa apartii,sa stii ca atunci cand iti juri ca nu o sa-l mai vezi niciodata,sa apara in clipa urmatoare si sa stea cu capul la pieptul tau pentru ca iti apartine;ca sa ai pe cine sa inveti ca esti alergic la cocos si care data viitoare cand iti face ciocolata calda sau iti face o surpriza dulce are grija sa evite ingredientul pentru ca stie ca iti face rau;ca sa ai cu cine sa te certi si pe cine sa ierti;ca sa ai pe cineva care iti arata ca gresesti;ca sa iti dai seama ca nu trebuie sa fii tot timpul rational.

Si ce daca sunt naiva,si ce daca nu trebuia sa fac aia sau cealalta,si ce daca nu trebuia sa iubesc ,si ce daca trebuia sa nu iert,si ce daca trebuia sa fiu indiferenta,si ce daca trebuia sa nu plec,si ce daca atatea teorii de oameni brusc deveniti psihologi si experti in domeniu,cand ei insisi nu isi pot rezolva propriile probleme.Atatea pareri sunt expuse pe tarabele gandirii lor,ca brusc ma constip mental.

Mai cred ca unele lucruri chiar nu sunt menite sa fie,oricat de mult te-ai chinui si ai transpira polizand niste colturi doar ca sa incapa masurilor tale;ca unii oameni sunt total paraleli in ceea ce priveste o mana de ajutor si ca nu exista decat schimb pe schimb.Probabil asta e motivul pentru care unii se plang de singuratate.NU exista ajutor neconditionat cum nu exista dragoste neconditionata,dar asta nu inseamna ca atunci cand faci un lucru din proprie initiativa trebuie sa reprosezi celor din jur ca le-ai facut un favor.Asta ce inseamna…ca esti ipocrit?Si ca de fapt de la bun inceput ai urmarit ceva.Si eu am ajutat oameni si n-am avut pretentia nici  sa mi se ridice statui, si nici sa imi ofere cine stie ce in schimb.Am preferat ca zambetul lor si faptul ca am facut un lucru bine sa-mi apartina si atata tot.

Cred in putine lucruri si asta nu inseamna ca si voi trebuie sa faceti la fel.

Iubire in anotimpul rece.part 2

„…Si cand spun viata,nu ma refer decat la ea,nimic in plus sau in minus.Inainte consideram esentiale detaliile,acum nu pot decat sa le detest.Nu ma mai intreba nimic,te rog,eu doar spun “povesti”, nu incerc sa gasesc raspunsuri acolo unde de fapt nu mai este nimic.”

„Nu pot sa te inteleg…oricat de mult as incerca sa ma lepad de tot ce e rational si sa joc rolul bufonului nebun doar ca sa ma lasi sa trec de zidul pe care ti l-ai ridicat,nu reusesc nimic.Ma faci sa cred ca mi-am ratat menirea ca prieten al tau si e si mai dureros in conditiile in care te stiu de mai mult de zece ani…”

„Nu e vina ta…”

„Dar a cui?!”

„A cicatricilor…Odata cu prima aparuta,am asezat si prima caramida a zidului;si tot asa pana mi-am ascuns existenta ciuntita de toti ceilalti,indiferent ca au sau nu vreo vina.Sufletul meu nu e vreo biserica in care oamenii intra si ies cand vor,nu am nevoie de alte griji,dureri si dorinte,de care sa ma impiedic de fiecare data.Daca stai bine sa te gandesti,pana si bisericilor li se incuie portile la un moment dat.Si din acelasi motiv am facut-o si eu.Mi-e teama de hoti…m-am saturat sa mi se tot vandalizeze sufletul…”

Puse paharul pe treapta si isi aprinse repede o tigara.De obicei nu fuma,dar cand o facea, o facea fie pentru ca era nervoasa,fie ca cineva ii oferise una,fie era indragostita.Candva,cineva ii oferise o tigara;ea a refuzat,iar acea persoana s-a suparat,a plecat si a lasat-o singura,fara sa-i adreseze un cuvant si fara sa mai auda vreodata de ea.De atunci,a acceptat toate tigarile care i-au fost oferite,sperand ca va putea compensa cu ceva acel moment.Dar acum nimeni nu-i oferise nimic.Avea pachetul propriu,detinea controlul.Era indragostita…si vroia sa fumeze continuu in speranta ca va putea mentine iubirea arzanda.

La un moment dat usa se deschide si inca alte trei cupluri coboara  treptele de lemn.Muzica e redusa la tacere,luminile se sting peste tot si restul de oameni se ascund in cearsafurile albe puse la dispozitie.Isi lasa usor tigara pe treapta si isi aduna parul intr-o coada de cal.Parea mai relaxata asa,cu totul si cu totul diferita;tinandu-si genunchii la piept,aveai impresia ca dintr-o data devenise cea mai vulnerabila persoana din lume:rujul rosu se dusese de tot,deci si independenta simulata,pantofii cu toc erau aruncati dezordonat pe langa ea,asa ca pana si ultimul gram de putere confectionat la minut era strain de ea.

„Un singur cadou de Craciun am asteptat de la el.Doar unul singur:un semn,atat.Sa stiu ca exista,ca e acolo pentru mine.Nu vroiam sa-mi spuna ca ma va astepta toata viata,doar sa ma salute sa stiu ca nu e totul pierdut.Sa mai fie odata un anotimp rece cu suflete aburinde,arome de scortisoara si vin ca singur semnal de alarma al sarbatorilor suprasaturate de colinde schioape,surde,oarbe.Atat vroiam si puteam sa fiu si eu un copil care isi tine strans la piept cadoul mult dorit…”

„……”

„E tarziu,sa mergem sa dormim.Nu trebuie sa te prefaci ca te intereseaza viata mea de doi lei;nici mie nu-mi plac oamenii aia care cred ca persoana lor conteaza mai mult decat tot universul la un loc asa ca te scutesc de un chin..”

Si-a luat paharul cu vin,tigarile si pantofii si a intrat in dormitor.S-a trantit in pat si incerca sa reconstituie in mintea ei toate datile in care trebuiau sa se duca la teatru,cand de fapt ramaneau acasa sa faca disectie pe sentimente.Niciodata nu si-au sincronizat anotimpurile.Traise tot timpul o iubire in anotimpul lui rece,iar ei niciodata nu-i placuse iarna.

Life is not a movie, much to my dismay. You don’t always meet your soul-mate dancing in the rain or on the observation deck of the Empire State Building, but who wants to be in love with a story? The real thing is better.

Vreau un ghiveci nou.

Click’n’listen!

 

Infloreste greu si se usuca daca nu-i oferi atentie.

Trebuie sa-i vorbesti calm,sa o alinti si sa o faci sa rada la soare.

E necesar sa-i lasi sentimentul ca oricand esti langa ea,chiar si atunci cand pleci de acasa si rogi vecinii sa  o aiba in grija.

Chiar daca nu va imboboci,nu te supara pe ea si asigur-o ca e pentru toata viata…

 

Cresc o iubire intr-un ghiveci…

 

 

„Viata e prea scurta ca sa o risipesti contempland o mocirla”. (Paler – Vremea intrebarilor)

“Se spune ca nu poate castiga cine nu a invatat sa piarda. Daca a castiga, implica perseverenta, incredere, munca si daruire… a pierde, nu e atat de simplu pe cat pare, caci e nevoie sa iti accepti propriile slabiciuni, sa iti recunosti greseli, iar apoi sa incerci a le corecta.

Speranta victoriei, e intr-adevar, cea care ne sustine sa continuam oricat de potrivnice ar parea imprejurarile. Atingerea telurilor, e finalul visat, e rasplata eforturilor noastre, e incantare si fericire. Dar greseala, e ea atat de rea? Pentru a esua trebuie sa fi avut teluri marete, sa fi depus efort si pasiune spre a le atinge. Iar, finalul, victoria sau esecul, pot fi privit ca o intamplare, atat timp cat in drumul nostru am reusit a acumula cunostintele sperate, am ajuns sa ne cunoastem pe noi insine mai bine si sa-i intelegem si acceptam pe cei din jur cu mai multa bunatate. Caci, daca victoria inseamna a ajunge in varf, a cadea nu inseamna a ramane jos, ci a porni de acolo cu mai mult entuziasm,cu mai multa incredere si cu mai multe motive de a castiga.”

P.S:Daca pana acum am pierdut,am facut-o perfect constienta.Si nu consider ca am pierdut,decat pentru simplul fapt ca nici cand ti-am oferit ocazia sa imi demonstrezi ca m-am inselat in privinta ta,nu ai reusit sa ma convingi contrariul.Deci am gresit la patrat…Timpul trece,iar eu nu sunt obligata sa-l petrec langa tine…

“Exista un risc al vorbelor frumoase. Sa ne obisnuim cu ele si sa le repetam din rutina. In loc sa iubim, ne declaram iubirea. Iar acest risc este si mai grav cand totul decade in retorica de circumstanta. Nu cred in cei care isi vocifereaza dragostea pe toate raspantiile. Poate ma insel, dar am fost totdeauna convins ca adevarata dragoste te strange de gat, nu te impinge la triade. Ea prefera soapta si uneori chiar tacerea, iar daca e nevoita sa iasa in scena, sub reflectoare, se simte stingherita. Nu pentru ca nu i-ar placea sarbatoarea, ci pentru ca se teme sa nu para teatrala.

Remember_by_Monichettola

Fireste, stiu ca o dragoste trebuie totusi marturisita din cand in cand. Nu neaparat pentru altii, ci pentru bucuria de a o marturisi”.

Poate invata cineva din asta….

Gentleman!? What’s that?

A lot of people look for Mr. Right. The perfect gentleman.

But many people don’t know who he is or how to find him. Some say that a gentleman is the man that looks at you from the end of a bar and looks pretty good after a few drinks. He gives you a nice conversation, compliments you on the way you look, pays for your drinks, drives you home (even though he’s drunk himself), and then rapes you. No, that’s not it.

Others say that a gentleman is the guy that always does the right things. He can look right, talk right, think right, even be right. But is a gentleman a man who does everything right and can’t have any faults? Even though he tries to have everyone be like him? No, that still isn’t it. Or is he the man that you see across the room. The one that treats you right, says sweet nothings in your ear, and can show you a great time? But while he isn’t with you, he’s with another woman and one day he makes the mistake of saying her name instead of yours? Nope, that’s WAY off.

Or is he the popular jock in school. the one who knows how to have a wild time, can show you great places, and be danm good looking in a tux at prom. The guy everyone knows and loves. The popular man that everyone likes, but while he may be loved by everyone else, he still treats the people who look like geeks and are smart like trash and insults them for no reason other than they are small and weak and that he is big and strong. No. That can’t be it. Or is he that rich kid. The one that has everything he could want. The one with the nice computer, the cool car, the best clothes, the sweetest house, and the most beautiful girlfriend. Even though he may be nice, he still thinks he’s better than anyone because he has friends that love him only for his money. And once he gets into the real world and finds out that money isn’t really everything, he’ll lose those friends. Nah, it can’t be that.

Eyes_like_yours_by_ranp101

But maybe, just maybe, it’s that lonely guy at the dark end of the room. The one that few people truly know. The guy that always reads and tries to take care of himself and make himself look good even while bettering his mind. The person that spends all that time in the library just to study and does the actual work for the teacher. The person that never tries to bother other people because he’s scared that if he does he’ll become their new “plaything” and they will hurt him all the time.

The one with few people he can call friends, and even then they treat him badly. But while he may be the guy that everyone picks on and hates, he still has that small hope that one day he’ll be someone great. He also has that sense of honor, that honour code that makes him refuse money from strangers just because he was complaining about his money problems. That kindness that he shows everyone who needs it, young or old. That love for children who are nice and care for others. That smile that shows that he’s harmless but can still protect those he cares about. That shoulder he offers for people to cry on, that ear to complain to, and a mouth for comfort and advice. That sense of romance that can make a woman swoon with love and makes them love him for it. That sense of loyalty that when you finally find out who he is and you are kind to him for a while, he finally opens up and trusts you with his innermost secrets. That sense of faithfulness that when he falls in love with a woman, regardless of their beauty, their popularity, their money, or how good they are, that he will always remain with her no matter who makes passes at him.

That sense of humor, that when he knows you’re feeling sad and depressed, he can always make you laugh and scare away the darkness from a child’s mind. That sense of intelligence, that when he sees something interesting, he wants to understand it and learn how to do it. He will always want to learn something, no matter how hard it may be for him, he will still persist at it. That sense of beauty, that no matter who it is, they are still beautiful to him, regardless if its on the inside or the outside and he can always see a smile in the person that can’t smile, a laugh in the person who can’t giggle, kindness in a person who hates everyone, and a great person in a person no one likes.

And lastly, that sense of respect and humility, when he can admit he’s wrong, has a fault and has done a wrong or two in the past, that he knows when he needs help with something, and that he treasures what friends he has, even if they are small in number.

Yes, that is what a gentleman is.

That is who people are looking for when people look for a gentleman. But when people may find him, they may not know it’s him because he may be ugly to their standards. He may even be in the least likely place that people would look for him. He may be the one that is stupid or mentally disabled or have an incurable disease that will haunt him for the rest of his life. He may be the man on the street that everyone passes by but always pities. But when you find him, stay with him no matter what. Because when you find him, he may be the last of his kind. A wandering modern-day samurai with his own code of honour that even he doesn’t understand. That is the one people look for, that is what a gentleman is.

In my secret place…

Astazi nu vreau sa respect nicio lege,nicio conventie,niciun tipar!Vreau sa fiu bizara,sa nu am nicio noima,sa fiu candidatul perfect pentrul noul loc eliberat in spitalul  de psihiatrie pe langa care,de ani intregi si in mod inexplicabil,nu au crescut decat castani,desi primaria a plantat doar tei.Vreau sa aud doar liniste,sa ma mut cu tot ce am mai scump departe de gurile galagioase ale oamenilor,care,de ceva vreme incoace,ma obosesc cu toate lucrurile inutile si irelevante de care am incercat sa ma feresc pana acum ca dracul de tamaie.

Lust_by_Dominospassion

Nu am chef,sunt mult prea obosita ca sa mai pot fi organizata,sunt mult prea plictisita ca sa mai pot fi politicoasa,sunt mult prea racita ca sa eman pofta de viata.Am inceput sa vorbesc despre mine la persoana a3a,ca despre o cunostinta pe care o aveam de mult,dar pe care nu am mai avut ocazia sa o intalnesc in conditii normale.Imi place sa cred ca stiu totul despre ea,ca ii pot intui miscarile,dar e al naibii de enervanta…nu mi-a spus ca s-a schimbat,si acum iar trebuie sa fac din prezenta ei un studiu de caz.

There was only one thing, and only one thing I knew for sure, and it was that she loved the smell of coffee. She didn’t drink it, but she the loved the smell like no other. She would stop by the café on afternoons, close her eyes and smile, as the familiar smell would fill her soul. She would sit at the same table, always, the one closest to the stage, because I know that she loved sound of music almost as much as the smell of coffee.

Am inteles ca a plecat,de fapt am plecat to my secret place.Nu e o casa la marginea orasului intr-un cartier rezidential,nu e un apartament in cel mai select punct al orasului,e de fapt o cafenea in mijlocul padurii.O casa-cafenea construita la radacina celui mai batran stejar,cu ferestre mari strajuite de draperii care nu permit accesul realitatii si timpului,cu podele de lemn vechi ce scartaie sub piciorul celor rau-intentionati,cu lampi de alama ce arata doar adevarata fata a oamenilor,cu mini-paturi,in loc de scaune,cufundate in perne si pernite moi de puf,cu pereti vopsiti in culoarea cuprului si pe care atarna spanzurate momentele cele mai importante ale tuturor celor care au trecut prin viata mea,si in viata carora,imi place sa cred,ca am avut o anumita rezonanta.Barul din casa mea cafenea e nemaintalnit:in loc de bauturi alcoolice imbuteliate in sticle peste care praful deja s-a asternut,am diverse sortimente de carti,care mai de care mai pretioase.Imi place sa ma duc la barman si pe un ton de femeie plictisita si treaza la farmecele ei femine,sa comand o carte menita sa-mi ameteasca papilele gustative ale creierului,care sa-mi spele retina si sa o dezinfecteze de toate mizeriile la care a fost martora. La mine acasa,poti oricand sa mananci orice,indiferent de cantitate:nu te ingrasi,nu te doare stomacul,nu te afecteaza sub nicio forma.Daca vrei sa ma vizitezi,trebuie sa tii cont de niste reguli:

1.tinuta obligatorie:pijamale,pantalonii aia care au luat forma genunchilor tai,tricoul ala lalau la care nu renunti de 2 ani,halatul ala moale,papucii aia pufosi,orice se incadreaza in aceasta categorie.

2.liniste:veniti cu liniste vidata in cutiute mici.

3.lasati grijile acasa:nu am cuier in care sa le agatati.

In my secret place e suficient de cald,si totusi ploua suficient de mult.Avem suficiente briose cu afine cat sa hranim o viata de imaginatie,si suficienta iubire cat sa vindecam 10 generatii de acum in colo.Dimineata miroase a cafea cu frisca,iar noaptea a ciocolata cu scortisoara,asta fiind singurul indiciu ca in lumea voastra timpul a trecut,iar diminetile alterneaza cu noptile.Puteti pleca oricand,puteti veni cand  vreau,important e sa nu-mi luati linistea pe care mi-ati adus-o.

Acum,ca tocmai ce ati iesit pe usa,va urez o zi buna si imi etansez casa:nu vreau sa irosesc nicio aroma,si nici sa ciobesc linistea.Mi-e bine asa…singurul lucru care nu mai pleaca de la mine este raceala si poate tipa aia care imi tot aduce in discutie vremuri de mult apuse.Aaa,mi-a zis ca numele ei e Amintire si ca ii place sa i se spuna Ami.Cred ca va trebui sa ma obisnuiesc cu ea…Pana atunci,ne vedem data viitoare.Nu uitati:pijamale,liniste si generozitate.

Nota personala asupra studiului de caz (pacient:Aysha).

  • pacienta prezinta urme de atemporalitate,amnezie si dependenta de cafea si carti vechi.
  • necesitatea unei vizite la casa-cafenea pentru prelevarea de probe,diagnosticare etc.
  • cineva trebuie sa ia legatura cu Ami(tipa trebuie sa stie mai multe)
  • fuck!nu-mi gasesc pijamalele si papucii pufosi…
  • de unde dracu’ fac eu rost de liniste vidata in cutiute mici?!

Astazi,te vand…

In atentia cititorilor:acest post poate contine urma de oua si arahide de ironie si sarcasm.Se recomanda lectura insotita de lingurite de miere!De retinut:nu sunt trista,melancolica,dezamagita etc.Sunt doar perfect constienta!

De la un timp am devenit obsedata de cifre,date si timp in general,de obiecte pe care inca  le pastrez ascunse in cutii de carton si de care ma impiedic de fiecare data cand imi amintesc de tine.Suntem in data de 22,orele 22:22.M-am decis sa vand tot,sa dau la schimb,sau de ce nu,sa arunc in gurile flamande ale flacarilor tot ceea ce nu mi-a placut niciodata,dar am pastrat pentru ca asa era politicos,tot ceea ce nu m-a ajutat cu nimic si era absolut banal,dar pe care am ridicat la rang inalt numai prin simplul fapt ca era de la tine.Ti-am zis ca sunt obsedata de cifre,nu?Ia si numara secundele care s-au scurs de cand ai decazut din ochii mei.O sa-ti ia ceva timp…aaa,da,doar o vesnicie!

  • M-am decis sa vand toate vorbele goale,dar pline de rahat dulceata,pe care mi le-au servit multi la un moment dat cu zambetul pe buze.La ele mai adaug complimentele alea penibile pe care rareori mi le faceai,prima discutie si prima remarca stupida legata de ceasul meu.In plus,va dau o lada intreaga de „mi-e dor de tine”-uri  seci,dar cu un aspect bine intretinut,3 pungi de alinturi zdranganitoare,3 seturi de coincidente cu alarma falsa,5 baxuri de”iarta-ma” si 3 de juramaninte,si nu in ultimul rand 0 tona de planuri puierile.Licitatia incepe de la 2 cepe degerate…Ofera cineva mai mult?
  • Dau la schimb timp irosit aiurea.Accept oferte incepand de la timp cu resurse recuperabile!Urgent!
  • Arunc in gurile focului primul sarut,tinutul de mana,parerea mea prea buna despre multi dintre voi,bunul simt si cumpatarea.Nu iert nimic,nici macar noptile pe care le pierdeam(doar) de dragul tau.La foc!Baieti sa nu omiteti nimic!

Tin sa mentionez ca accept si bani,bonuri de masa sau foi de drum! se pun si masajele?

Astazi te vand…astazi va vand!Pentru realitate si nu coincidente,pentru promisiuni pastrate si nu cuvinte putrezite,pentru strangeri de mana si umere pe care sa plangi si nu spate intors si indiferenta jucata ireprosabil.Va vand pe toti,va dau pe ce e mai josnic.

KHTMk2808141-02

Pentru ca pe el nu trebuie sa-l cumpar cu nimic.Nici macar cu mine…

Da…pe el l-as pastra!

De ce?Pai pentru ca…„in the face of true love you don’t just give up, even if the object of your affection is begging you to”.D-aia!

O seara perfecta…

Click si cititi!Aceasta e melodia din fundal!

Aburi fierbinti,aer umed si uleiuri esentiale  de vanilie,ciocolata,mosc si iasomie.

Piele proaspat bronzata,umeda si unt de corp,onduleuri mirosind a balsam de par,semintuneric,un covor de lumanari parfumate si muzica in fundal.Pantaloni din satin,munti de perne pufoase,draperii din matase vibrand in ritmul muzicii si trufe de ciocolata pe un platou pe noptiera din lemn negru.E o seara perfecta,e idealul meu de seara perfecta daca ma intrebati.Inchid ochii…

….aud zdraganit de chei,deschid ochii si ma alint usor printre perne  ca sa ajung pana la usa.Aud zgomotul pielii tale,felul cum iti desfaci usor cravata,cum iti deschei camasa trantind servieta pe hol,aud cum iti treci mana prin par si cum iti alinti gandurile in care numai pe mine ma ai.Nu te las sa zici nimic,ma uit la tine si iti acopar sufletul cu un sarut.Camasa descheiata aluneca numai prin simpla atingere a degetelor mele pe gatul cald mirosind a siguranta si viata,bratele ti le studiez prin microscopul unghiilor si acum au insemnate pe ele traseele rosii ale dorintei…asta ca sa nu uit drumul inapoi la tine.Ma iei in brate,te resping…Te imping in perete si esti captiv lui:nu poti sa te misti,nu poti sa clipesti,nu poti sa spui nimic pentru ca fiecare cuvant va fi folosit impotriva ta,oricum nicio fraza nu ar putea iesi din pieptul tau pentru ca buzele tale sunt un fruct mult prea ispititor pentru mine ca sa nu-l musc cu toata pasiunea.Si tie iti place…stiu asta din zambetul tau,pentru ca te tradeaza mereu.

gg_chuck-and-blair

Ma iei in brate,imi indepartezi suvitele de pe fata si sa ma saruti din nou.M a asezi intre perne si-mi spui ca sunt exceptia tuturor regulilor care au existat vreodata.Nu-mi pasa.Imi pasa ca esti doar  al meu.Muzica se aude in continuare,lumanarile palpaie imbujorate si esentele din aer se imbiba in pielea noastra:eu sunt ciocolata de pe buzele tale,iar tu vanilia de pe pieptul meu,moscul pluteste in aer si iasomia ne drogheaza.Nu stim cine suntem,nici nu ne intereseaza pentru ca in seara asta am aruncat orice inhibitie la cosul de gunoi.Trufele de ciocolata devin pensule,pieptul tau panza pentru cea mai incredbila capodopera.Iti place sa stii ca imi las fantezia sa fie sclava ta,iti place sa imi plimb mainile prin parul tau si sa iti caut aripile de inger de pe spate.Iti place tot…si zambesti din nou.

Iti aud inima si fac inventarul gurilor de aer pe care le tragi in piept.Ti le decontez pe toate.Imi saruti alunitele si imi promiti ca pentru fiecare din ele o sa-mi oferi o stea.Am bratele tale,pieptul tau,cea mai scumpa haina din lumea:imi place sa o imbrac si sa ma plimb asa prin fata tuturor…da asa goala,imbracata numai in imbratisarea ta.Lumanarile se sting,muzica se intrerupe,aromele din aer dispar,sarutul tau e din ce in ce mai rece…

…deschid ochii.Piele proaspat bronzata,umeda si unt de corp,onduleuri mirosind a balsam de par,semintuneric,un covor de lumanari parfumate si muzica in fundal.Pantaloni din satin,munti de perne pufoase,draperii din matase vibrand in ritmul muzicii si trufe de ciocolata pe un platou pe noptiera din lemn negru.Totul e la locul lui,trufele intregi,lumanarile puternic arzand,aromele din aer mai preganante ca niciodata.Am visat?

Stai!se aude ceva…zdranganit de chei.Aud zgomotul pielii tale,felul cum iti desfaci usor cravata,cum iti deschei camasa trantind servieta pe hol…incepe seara mea perfecta!

Cum simti si mai ales cu ce simti cand simti?

Senzatia…

Nu vi s-a intamplat niciodata sa va intrebati ce e o senzatie?Ce o defineste?Cand stim ca a inceput si cand ca s-a terminat?Mie mi s-a intamplat de foarte multe ori sa ma opresc din activitatea pe care o aveam la un moment dat si sa ma analizez:eram doctor si pacient in acelasi timp,imi puneam diagnostice si urmam tratamente,urmaream simptome si incercam sa gasesc explicatii.La scurt timp doctorul si-a dat demisia,si-a injurat pacientul si a plecat in vacanta.Innebunise…si asta pentru ca simturile pacientului nu functionau deloc cum ar fi trebuit de fapt,totul era cuprins de haos,nu mai exista remediu.

Eu stiu cum si mai ales cu ce simte pacientul cand simte.Nu cred ca suferinta lui e incurabila;exista un tratament,doar ca trebuie folosit intr-un mod mai putin conventional.Simturile lui doar si-au pierdut busola,nu mai sunt caracteristice organelor carora ar fi trebuit sa le apartina.Spre exemplu,astazi a simtit dezamagirea,dar nu in suflet,ci pe limba:avea un gust amar si parca era fierbinte.La primul contact cu aceasta pacientul a scuipat-o in canita de alaturi.

In_dreamland_by_Juchise

Acum doua zile pacientul se plangea de dor,nici de aceasta data in suflet,ci in stomac.I-am sugerat o cana calda de lapte cu miere.In mai putin de o ora durerea trecuse.Pacientul a fost multumit.In urma cu cateva nopti m-a sunat sa-mi spuna ca sufera de insomnii,si ca varful stiloului il doare tare din cauza asta.Se poate observa aceasta acuta durere provocata de insomnii la nivelul paginilor scrise;acestea prezinta plagi provocate in urma unui traumatism sentimental.I-am sugerat sa schimbe numele fericirii,poate observa ameliorari.Si asa a si facut:de atunci si pana acum fericirea e formata din 4 litere,fiecare litera reprezentand „un ceva” particular al acestei noi fericiri.G-RIJA,A-TENTIE,B-UNATATE,I-UBIRE.Iar pe langa acestea,cu multe altele,de care mi-a zis sa va povestesc alta data.

Uneori pacientul se plange ca viseaza ba in sunete muzicale,ba in cuvinte rotunde sau taioase,ba in culori si imagini,ba in lumini si umbre.Nu am stiut ce sa-i spun,doar i-am sugerat sa se debranseze de la visele astea ciudate.Asa nimeni nu o sa-l mai alimenteze cu ceva care ii face rau;ba mai mult pentru care trebuie sa plateasca facturi in fiecare dimineata.

Am un sentiment de teama,pentru ca am impresia ca pacientul meu se infometeaza:in fiecare zi ii aud inima cum „zghiortaie” de iubire.L-am certat…i-am spus sa nu ii fie teama,si sa manance cu pofta din ea,are 0% grasimi si o infinitate de vitamine si minerale.Ea te tine in viata….Zilele astea trebui sa am grija de el,sa vad daca m-a ascultat.Pana acum sfaturile mele au dat roade,am reusit sa transform incurabilul in curabil,si asta fara sa mai platesc o caruta de bani doctorului nebun.

Eu stiu cum si mai ales cu ce simte pacientul meu cand simte.Va intrebati de unde?
Stiu,pentru ca pacientul…sunt Eu.