Îmi plac(e) femeile(a).

Nu am prea multe prietene, ba chiar aș putea spune că numărul lor momentan se află undeva sub 0. Nu sunt nici feministă, țin să precizez. Și nici nu e vorba de vreo deviere sexuală. Pur și simplu îmi plac femeile. De fapt, mai bine zis, unele femei. Dacă mă cunoașteți personal, sau mi-ați citit în mare parte blog-ul, vă veți da seama că, paradoxal, în ciuda rândurilor lungi așternute cu nesaț, nu îmi place să vorbesc despre mine. Sau cel puțin nu în mod direct. Cu toate acestea vă fac această mărturisire și admit, că da, îmi plac femeile.

Existența mea rareori a fost marcată de vreo prezență feminină. De cele mai multe ori mi-am găsit sprijinul și înțelegerea în tabăra opusă, fără să mă întreb vreodată de motivele care stau la baza unui astfel de lucru. Cercul meu de prieteni era constituit pe bună dreptate de prieteni și mai puțin de prietene. Adeseori m-am trezit dând voce unor idei și concepții pe care le găseam pur bărbătești, ca mai apoi să-mi săpunesc gura cu vorbe dulci de femeie ca după rostirea unei mari blasfemii. Nu am ținut niciodată partea femeilor, chiar dacă de cele mai multe ori în rândurile mele le-am urcat pe un piedestal. Cum explic asta? Să spunem că de fiecare dată când scriu am în minte femeia, nu femeile. Nu mă refer la colectiv, cât mă refer la ea ca individualitate, ideal, absolut.

tumblr_m52nd2OuzT1qb4jz0o1_1280

Când vine vorba despre abordarea subiectului „femei” sau „bărbați” e ca și cum ai începe o discuție pe tema existenței lui Dumnezeu între un ateu și un credincios: lungă, spinoasă, fără final fericit și lipsită de concluzii coerente și concise. Eu nu vreau să pornesc o teorie pe care să o îmbrățișez și să o susțin aruncând cu pietre în alții. Nu, chiar nu, țin doar să mă exteriorizez.

Îmi plac femeile. Dar îmi plac femeile într-adevăr frumoase, femeile care știu să-și dozeze accesoriile, parfumul, machiajul, rafinamentul și bunul gust. Îmi plac femeile care, deși frumoase de pică, nu se fălesc, nu se bazează, nu manipulează pe calea aceasta. Unei femei îi stă tare bine cu un strop de modestie. Îmi plac femeile deștepte. Femeile deștepte care chiar își demonstrează atuurile și care nu îi ignoră pe ceilalți doar pentru că nu sunt la același nivel, ci dimpotrivă, se mulează după fiecare făcându-se înțelese. Îmi plac femeile puternice. Dar nu femeile care vrând să dea dovadă de acest lucru se transformă în șerpi reci, mai alunecoși ca mercurul. Puterea, de cele mai multe ori înseamnă bunătate, toleranță, ambiție, perseverență, optimism. Iar o femeie înzestrată sau autoeducată în acest spirit, nu poate fi doborâtă. Îmi plac femeile cu sexualitate, iar când spun asta nu mă refer la conotația ieftină a cuvântului. Îmi plac femeile a căror gândire, imaginație, voce, mișcare ațâță bărbatul. Și care o fac fără să fie dinadins. Îmi plac femeile a căror mângâiere și atingere nu necesită acril sau gel, a căror sărutare nu depinde de cantitatea de acid hialuronic, a căror căldură să nu fie nevoită să străpungă sute de grame de silicon. Îmi plac femeile care, nu neapărat  știu să țină un bărbat lângă ele cât știu să îl facă pe aceasta conștient de ceea ce are lângă el. Îmi plac femeile care sunt sincere cu ele și cu cu cei din viața lor. Îmi plac femeile care știu să fie femei. Îmi plac femeile care nu profită de faptul că sunt femei.

Îmi plac femeile. Dar mai presus de toate, îmi place FEMEIA.

Vouă ce fel de femei vă plac?

Misterul incepe cu litera F.Partea 1

 

 

 

Se nasc, cresc si mor sub ochii nostri.Prezenta lor nu ne e straina deloc, ba dimpotriva, ne e chiar familiara. Existenta lor dateaza cu mult inaintea piramidelor, iar in ciuda faptului ca oficial nu poarta titlul de minuni ale lumii, continua sa fascineze la nesfarsit, indiferent de epoca, de continent, sau conditii sociale.Cu ele incepe viata,si cu ele pornesti pentru prima data  in razboi.De ele te-ai lepada de trei ori inainte de cantarea cocosului si tot la ele te-ai intoarce de atatea ori cate zile ai.

Ciudate, razbunatoare, dureros de atragatoare, te iubesc pana la sufocare,te fac pe rand stapan, sclav, amant, sot, tata, iti schimba paradigmele, valorile morale, iti pun masti, te adora, te fac puternic, te lasa in patul lor, te ating usor pana la placere, te saruta pana la supunere si te lasa sa crezi ca le-ai ales, cand de fapt ele te-au ales pe tine.Pot face toate astea, ba chiar te vor transforma in  intreg universul lor…Tu ai sa fii toate astea, iar la un moment dat,daca vor considera,vei deveni nimic.Simpla pulbere de praf ancorata de tocul de 12 cm.Aceasta, dragilor, este femeia

Traim intr-o lume in care barbatul inseamna „a avea” si femeia „a fi”, in care femeia devine de cele mai multe ori bun de consum, se tortureaza ca sa fie mai sau cea mai cea in comparatie cu restul sexului feminin. Frumusetea conteaza foarte mult, in orice domeniu, indiferent de cat de unfair ar parea.Asta e realitatea, iar femeile au devenit constiente de asta si lupta „barbateste” cu tot ce au in dotare.Femeile folosesc rujul si rimelul cu aceeasi indemanare cu care soldatii, pe campul de lupta, isi curata si incarca pustile.Tocurile si decolteurile devin plauri de atac, iar datul gales din gene tactica de distragere a atentiei. Femeia e un mercenar in echipament din dantela.

Femeile disimuleaza. Barbatii le mint mai mult,pentru ca inseala mai mult. Ei se prefac ca spun adevarul, iar femeile se prefac ca-i cred. Se pricep sa joace roluri cu o naturalete infiorator de genuina. Uneori ai impresia ca privesti in ochi un sarpe rece si atingi o caprioara blanda. Femeie e un pradator, care din cand in cand se lasa  prins in catuse de blanita roz.

Daca sunteti curiosi despre celelalte ipostaze ale femeii, nu schimbati programul blogul.Restul to be continued…

Zile cu coada de cal…

Sunt zile in care imi place sa privesc lumea doar  de sub cearsaf, sa disting doar tuse groase,nu detalii; sa raspund doar cu „Nu” pentru ca amabilitatea a inceput sa ma oboseasca precum un bec batran legat la filament; sa  declar pijamaua port national pentru ca imi permite sa vad oamenii asa cum sunt ei:vulnerabili si slabi,cu obiceiuri ciudate si secrete rusinoase.

Sunt zile in care realizez ca degeaba ma chinui sa fac bine si sa fiu corecta, pentru ca asta nu inseamna in mod obilgatoriu ca „serviciul” mi se va returna; sunt zile in care sunt rationala si lucida si zile in care ma pierd in amanunte;sunt zile in care sunt sigura de cursul lucrurilor si zile in care scap de sub control pana si cele mai banale evenimente.

Sunt zile in care stiu ca sexul inseamna sa ti-o tragi pur epic,iar dragostea sa ti-o tragi cu sufletul, si zile in care nu stiu nici macar  sa fac diferenta intre ele.Sunt zile in care parul sta la locul lui si am impresia ca sunt mai draguta decat de obicei si zile in care ma gandesc daca nu cumva sunt prea batrana pentru vremea mea,desi e vremea mea.

Sunt zile in care ma indoiesc de tine si zile in care as renunta la tot doar de dragul promisiunilor tale;sunt zile in care am impresia ca esti una din erorile pe care le fac zi de zi,de dimineata pana la ora 10.30 seara,si zile in care mi-as dori sa traiesc numai in schimbul trei,cu o sticla de vin rosu si o gura de tine.Sunt zile in care ma gandesc ca fiecare clipa alaturi de tine e nepretuita si zile in care stiu ca pentru orice placere exista…MasterCard.

Sunt zile in care sunt asa cum ma stii si zile in care imi tin parul in coada de cal…

P.S:Ador zilele cu coada de cal:nimic nu e mai relaxant ca o viata fara rimel  si bucle…

Vreau un ghiveci nou.

Click’n’listen!

 

Infloreste greu si se usuca daca nu-i oferi atentie.

Trebuie sa-i vorbesti calm,sa o alinti si sa o faci sa rada la soare.

E necesar sa-i lasi sentimentul ca oricand esti langa ea,chiar si atunci cand pleci de acasa si rogi vecinii sa  o aiba in grija.

Chiar daca nu va imboboci,nu te supara pe ea si asigur-o ca e pentru toata viata…

 

Cresc o iubire intr-un ghiveci…

 

 

Cu feminitatea in patul lui Procust…Part.1

Lumea e patul  lui Procust.

Te mutileaza dupa bunul ei plac:fie  iti amputeaza spiritul,gandirea si tot ceea ce tine de tine,ca valoare ce depaseste cu mult limitele impuse,fie iti cere mai mult decat poti da,mai mult decat ai putea vreodata fi.Aproape oricine si aproape orice e supus unui astfel de tratament la un moment dat…pana si feminitatea.

Cu toate ca subiectul „feminitate” a tot fost dezbatut,simt nevoia sa-mi las si eu amprenta asupra acestei teme,mai ales ca am avut parte de niste experiente foarte neplacute zilele acestea,legate de „to be or not to be”feminina.This is the question…

Feminitate!

Hmm,cuvantul asta ma duce cu gandul la frantuzoaice,la croissanturi si cafea cu lapte,la matase si perle,la manichiura ingrijita,la parfum in cantitati subtile,la timbru vocal placut si conversatii delicios de inteligente.Pentru mine feminitatea e o silueta care iti sopteste ca e sexi,fara sa fie nevoita  macar sa isi arate  ostentativ un milimetru de piele sau lenjerie intima.Am spus pentru mine…problema e ca fiecare persoana isi are idealul de feminitate.

no_lies__just_love_by_popsongs

Bun,aspectul asta l-am clarificat…Zilele astea am intalnit foarte multe persoane,majoritatea de sex feminin in circumstante variate,circumstante care nu influenteaza cu nimic subiectul despre care vorbesc…sau cel putin asa imi place sa cred.Absorbita mai mult de imaginile pe care le vedeam de dupa geamul localului in care ma aflam,decat de discutia la care,teoretic,luam parte,am inceput sa analizez fiecare prezenta feminina in parte,pe care am asezat-o,sa zicem,intr-un pat al lui Procust personal,in ceea ce priveste subiectul cu feminitatea si am tras niste concluzii…

Fetele cu feminitate „la purtator” :

De obicei sunt(RARE!!!),”ciopartite”de societate,de diversele idealuri masculine care cer „sani-fund” in loc de coloana vertebrala,de fluieraturile urmate de damfuri de ceapa si usturoi ale muncitorilor tinerei/batranei,de claxoanele impertinente ale celor „bogati cu buzunaru’ „,dar „saraci cu duhul”,de reducerea catre mediocritate si plafonare de catre niste „jumatati” mult prea geloase.

Ele isi cenzureaza senzualitatea chiar si in relatii pasagere,pentru ca un suras daruit e un lucru prea frumos ca sa fie masurat cu vreun echivalent material.Gratuitatea e o conditie esentiala a oricarui gest afectiv,iar ele stiu asta.Asta e motivul pentru care ele nu se vor „vinde” niciodata ieftin.Si aici nu ma refer la ele ca la niste prostituate de lux,ci ca la niste femei cu standarde ridicate in ceea ce priveste nivelul de cultura,manierele,bunul simt si multe alte lucruri nemateriale si „neachizitionabile” din comert cu care este dotat EL.

Pentru ele daruirea este ofranda,sacrifiu-nicio umbra vulgara nu intuneca frumusetea faptei,cu totul desupra instintelor.

Prefera rafinamentul in loc de kitsch,iubirea in loc de amor.Totul e net si necontrafacut.

Inteligenta,gust,naturalete,frumusete,onestitate,modestie,orgoliu,independenta.

O femeie feminina scapa de umilinta oricarei posesiuni;e femeia iubita de toti barbatii,insa care-si are numai in sine propriul stapan.

Femeia feminina e strabatuta necontenit de un fluid,care o va face excesiv de sexuala.Acest flux continuu e de fapt gandirea.O gandire adevarata o simti exact cum simti pulsul cuiva….E naturala,fireasca,o opera care ramane ea insasi,indiferent de reflectoarele care o lumineaza.

Ce e trist…e faptul ca ele sunt primele decapitate,taiate si mutilate.Societatea nu le promoveaza,ci le innabusa.Lumea sau Patul lui Procust pentru care ele reprezinta prea mult,le consuma,le reduce la nimic si asta doare…

Continuarea despre „ne-feminine”,dupa publicitate data viitoare…

Oamenii nu stiu…

Click’n’read!

Oamenii nu stiu sa ofere.

Asta e cert.

Si nu ma refer la ceva anume… nu stiu sa ofere in general.Nu stiu sa ofere o mana de ajutor,sa zica „Te rog frumos”,”Iarta-ma”.Nu stiu sa fie atenti la detalii,nu stiu sa ofere sanse,rabdare si bun-simt.Sunt incapabili,sunt lasi,sunt egoisti,asteapta sa primeasca,fac nazuri cand primesc,sunt vesnic nemultumiti,dau cu piciorul si  mai apoi regreta,platesc scump pentru ceva nou,sunt dezamagiti,platesc din nou scump pentru redobandirea a ceea ce candva aveau.Cheltuie.Cheltuie timp,iertare,bunavointa,bani si pe ei insisi.Ajung sa se consume la ambele capete,ca mai apoi sa se imprumute la altii de viata personala.Si asta pentru ca nu stiu sa ofere.

Oamenii nu stiu sa primeasca.

Asta e cert.

Vad oameni care nu stiu sa primeasca un cadou,sa arate bucuria din sufletul lor in momentul primirii.Ce oroare ma apuca acum,cand ma gandesc  la sarbatorile ce vor veni.Cati oameni vor lua nota 1 pentru incapacitatea de a primi un cadou.Femeile/Fetele nu stiu sa primeasca un compliment,se comporta ca niste vite cu fundita cand cineva le spune o vorba buna:”Vai,dar nu e deloc asa.Sunt naspa.Arat aiurea”(desi au petrecut 2 ore pentru a arata/a se aranja intr-un anumit fel).Se spune:”Multumesc mult!” cu zambetul pe buze.Mi se pare cel mai frumos gest de a intoarce un compliment.Dar,nu…ele se vor vite cu fundita in continuare.Oamenii nu stiu sa primeasca iubirea.O cersesc,se roaga la Doamne-Doamne in fiecare seara,iar cand in final o primesc,nu stiu ce sa faca cu ea,o calca in picioare,o arunca in colturi intunecate,o neglijeaza si o trateaza ca pe produs in serie.Cand n-o mai au isi plang de mila.Patetici!

empty_head_by_inspired_by_fire

Oamenii nu stiu sa iubeasca.

Asta e cert.

S-a ajuns la comert de sentimente,de carne,de batai de inima,de placere.Iubesti:esti fraier,esti iubit:esti tru.Oamenii nu mai stiu sa mai iubeasca dezinteresat.Indiferent de cum o vei da,intotdeauna va exista un motiv si un scop la mijloc.Cei putini care totusi o mai fac,o patesc rau de tot,si astfel avem de-a face cu „iubitori”care isi dau demisia in schimbul unui post de om „iubit”.In curand nimeni nu o sa mai iubeasca pe nimeni.Toti o sa fim „cei candva iubiti” si atat.

Oamenii nu stiu sa ierte.

Asta e cert.

Ranchiuna s-a lipit de umbra lor.Oamenii nu mai stiu sa ierte,dar sincer nu ii condamn.Uneori e bine sa ierti cu piciorul pe frana,sa faci preselectii,sa treci prin sita si mai apoi sa iti oferi bunatatea.Oamenii sunt creaturi care se invata prost…Iertarea e relativa si de multe ori egoista.De ce?Pentru ca uneori oamenii iarta ca sa fie iertati.

Oamenii nu stiu sa spuna „STOP!”

Asta e cert.

De cate ori n-am zis ca de maine nu mai facem nu stiu ce lucru.”De maine” devine saptamana,luna,anul viitor.Nu stim sa spunem stop,nu avem motivatie,iar pe aia pe care o avem o pierdem destul de repede,pentru ca iar nu stim sa facem ceva si anume:Sa avem rabdare!

Oamenii nu stiu foarte multe lucruri elementare.

Asta e cert.

Nimeni nu mai stie cum sa fie om.Femeile nu mai stiu cum sa fie femei,dar stiu sa fie barbati.Si invers.Nimeni nu mai stie cum e sa iti petreci Craciunul cu prietenii si familia,uitandu-te la casetele video pe care le ai de cand aveai 5-6 ani.Nimeni nu mai stie ce gust are laptele proaspat muls de bunica de la tara,pentru ca e injositor sa iti murdaresti pantofiorii Gimi Ciu Ciu in noroiul mioritic.Nimeni nu mai stie cum e sa te chinui sa faci „colorezi cu lapte”sau „scutecele Maicii Domnului” :toti dau iama in super(cool)marketuri si cumpara „panetoane” si”ready-made cozonaci”.

O  sa ajungem sa nu mai stim nimic,o sa ajungem sa vorbim de oamenii pe care i-am cunoscut candva ca de mumiile din Egipt si  ziua de ieri ca de legenda de acum 1000 de ani.Pentru ca deh…traim in secolul vitezei,iar asta e direct proportionala cu memoria/cunoasterea omului.

Si a dracu’ viteza e mare de tot se pare!

In my secret place…

Astazi nu vreau sa respect nicio lege,nicio conventie,niciun tipar!Vreau sa fiu bizara,sa nu am nicio noima,sa fiu candidatul perfect pentrul noul loc eliberat in spitalul  de psihiatrie pe langa care,de ani intregi si in mod inexplicabil,nu au crescut decat castani,desi primaria a plantat doar tei.Vreau sa aud doar liniste,sa ma mut cu tot ce am mai scump departe de gurile galagioase ale oamenilor,care,de ceva vreme incoace,ma obosesc cu toate lucrurile inutile si irelevante de care am incercat sa ma feresc pana acum ca dracul de tamaie.

Lust_by_Dominospassion

Nu am chef,sunt mult prea obosita ca sa mai pot fi organizata,sunt mult prea plictisita ca sa mai pot fi politicoasa,sunt mult prea racita ca sa eman pofta de viata.Am inceput sa vorbesc despre mine la persoana a3a,ca despre o cunostinta pe care o aveam de mult,dar pe care nu am mai avut ocazia sa o intalnesc in conditii normale.Imi place sa cred ca stiu totul despre ea,ca ii pot intui miscarile,dar e al naibii de enervanta…nu mi-a spus ca s-a schimbat,si acum iar trebuie sa fac din prezenta ei un studiu de caz.

There was only one thing, and only one thing I knew for sure, and it was that she loved the smell of coffee. She didn’t drink it, but she the loved the smell like no other. She would stop by the café on afternoons, close her eyes and smile, as the familiar smell would fill her soul. She would sit at the same table, always, the one closest to the stage, because I know that she loved sound of music almost as much as the smell of coffee.

Am inteles ca a plecat,de fapt am plecat to my secret place.Nu e o casa la marginea orasului intr-un cartier rezidential,nu e un apartament in cel mai select punct al orasului,e de fapt o cafenea in mijlocul padurii.O casa-cafenea construita la radacina celui mai batran stejar,cu ferestre mari strajuite de draperii care nu permit accesul realitatii si timpului,cu podele de lemn vechi ce scartaie sub piciorul celor rau-intentionati,cu lampi de alama ce arata doar adevarata fata a oamenilor,cu mini-paturi,in loc de scaune,cufundate in perne si pernite moi de puf,cu pereti vopsiti in culoarea cuprului si pe care atarna spanzurate momentele cele mai importante ale tuturor celor care au trecut prin viata mea,si in viata carora,imi place sa cred,ca am avut o anumita rezonanta.Barul din casa mea cafenea e nemaintalnit:in loc de bauturi alcoolice imbuteliate in sticle peste care praful deja s-a asternut,am diverse sortimente de carti,care mai de care mai pretioase.Imi place sa ma duc la barman si pe un ton de femeie plictisita si treaza la farmecele ei femine,sa comand o carte menita sa-mi ameteasca papilele gustative ale creierului,care sa-mi spele retina si sa o dezinfecteze de toate mizeriile la care a fost martora. La mine acasa,poti oricand sa mananci orice,indiferent de cantitate:nu te ingrasi,nu te doare stomacul,nu te afecteaza sub nicio forma.Daca vrei sa ma vizitezi,trebuie sa tii cont de niste reguli:

1.tinuta obligatorie:pijamale,pantalonii aia care au luat forma genunchilor tai,tricoul ala lalau la care nu renunti de 2 ani,halatul ala moale,papucii aia pufosi,orice se incadreaza in aceasta categorie.

2.liniste:veniti cu liniste vidata in cutiute mici.

3.lasati grijile acasa:nu am cuier in care sa le agatati.

In my secret place e suficient de cald,si totusi ploua suficient de mult.Avem suficiente briose cu afine cat sa hranim o viata de imaginatie,si suficienta iubire cat sa vindecam 10 generatii de acum in colo.Dimineata miroase a cafea cu frisca,iar noaptea a ciocolata cu scortisoara,asta fiind singurul indiciu ca in lumea voastra timpul a trecut,iar diminetile alterneaza cu noptile.Puteti pleca oricand,puteti veni cand  vreau,important e sa nu-mi luati linistea pe care mi-ati adus-o.

Acum,ca tocmai ce ati iesit pe usa,va urez o zi buna si imi etansez casa:nu vreau sa irosesc nicio aroma,si nici sa ciobesc linistea.Mi-e bine asa…singurul lucru care nu mai pleaca de la mine este raceala si poate tipa aia care imi tot aduce in discutie vremuri de mult apuse.Aaa,mi-a zis ca numele ei e Amintire si ca ii place sa i se spuna Ami.Cred ca va trebui sa ma obisnuiesc cu ea…Pana atunci,ne vedem data viitoare.Nu uitati:pijamale,liniste si generozitate.

Nota personala asupra studiului de caz (pacient:Aysha).

  • pacienta prezinta urme de atemporalitate,amnezie si dependenta de cafea si carti vechi.
  • necesitatea unei vizite la casa-cafenea pentru prelevarea de probe,diagnosticare etc.
  • cineva trebuie sa ia legatura cu Ami(tipa trebuie sa stie mai multe)
  • fuck!nu-mi gasesc pijamalele si papucii pufosi…
  • de unde dracu’ fac eu rost de liniste vidata in cutiute mici?!

Astazi,te vand…

In atentia cititorilor:acest post poate contine urma de oua si arahide de ironie si sarcasm.Se recomanda lectura insotita de lingurite de miere!De retinut:nu sunt trista,melancolica,dezamagita etc.Sunt doar perfect constienta!

De la un timp am devenit obsedata de cifre,date si timp in general,de obiecte pe care inca  le pastrez ascunse in cutii de carton si de care ma impiedic de fiecare data cand imi amintesc de tine.Suntem in data de 22,orele 22:22.M-am decis sa vand tot,sa dau la schimb,sau de ce nu,sa arunc in gurile flamande ale flacarilor tot ceea ce nu mi-a placut niciodata,dar am pastrat pentru ca asa era politicos,tot ceea ce nu m-a ajutat cu nimic si era absolut banal,dar pe care am ridicat la rang inalt numai prin simplul fapt ca era de la tine.Ti-am zis ca sunt obsedata de cifre,nu?Ia si numara secundele care s-au scurs de cand ai decazut din ochii mei.O sa-ti ia ceva timp…aaa,da,doar o vesnicie!

  • M-am decis sa vand toate vorbele goale,dar pline de rahat dulceata,pe care mi le-au servit multi la un moment dat cu zambetul pe buze.La ele mai adaug complimentele alea penibile pe care rareori mi le faceai,prima discutie si prima remarca stupida legata de ceasul meu.In plus,va dau o lada intreaga de „mi-e dor de tine”-uri  seci,dar cu un aspect bine intretinut,3 pungi de alinturi zdranganitoare,3 seturi de coincidente cu alarma falsa,5 baxuri de”iarta-ma” si 3 de juramaninte,si nu in ultimul rand 0 tona de planuri puierile.Licitatia incepe de la 2 cepe degerate…Ofera cineva mai mult?
  • Dau la schimb timp irosit aiurea.Accept oferte incepand de la timp cu resurse recuperabile!Urgent!
  • Arunc in gurile focului primul sarut,tinutul de mana,parerea mea prea buna despre multi dintre voi,bunul simt si cumpatarea.Nu iert nimic,nici macar noptile pe care le pierdeam(doar) de dragul tau.La foc!Baieti sa nu omiteti nimic!

Tin sa mentionez ca accept si bani,bonuri de masa sau foi de drum! se pun si masajele?

Astazi te vand…astazi va vand!Pentru realitate si nu coincidente,pentru promisiuni pastrate si nu cuvinte putrezite,pentru strangeri de mana si umere pe care sa plangi si nu spate intors si indiferenta jucata ireprosabil.Va vand pe toti,va dau pe ce e mai josnic.

KHTMk2808141-02

Pentru ca pe el nu trebuie sa-l cumpar cu nimic.Nici macar cu mine…

Da…pe el l-as pastra!

De ce?Pai pentru ca…„in the face of true love you don’t just give up, even if the object of your affection is begging you to”.D-aia!

Fuck you,fuck you very much!

Suferind de temporara durere in cot.Ghid de miserupism necesar!

Click si cititi 😀 !

Pana de curand eram ferm convinsa ca oamenilor ar trebui sa LE PESE!Da,da,sa le pese in mod absolut de ceea ce se intampla in jurul lor,de situatiile delicate in care „mai putin norocosii” se afla,de imaginea pe care cei”fara timp si chef” le-o construiesc si pe care trebuie sa o demonteze,sa le pese de absolut orice lucru ce se considera si se cere a fi omenensc.

Lucrurile insa s-au schimbat.Am avut o revelatie care m-a lovit fix in moalele capului,bineinteles,nu inainte sa-mi aduc aminte de niste vorbe din batrani:”Pe cine nu lasi sa moara,ala nu te lasa sa traiesti”.Astfel am ajuns printr-un triplu surub,cu intoarcere de 90 de grade,la concluzia ca mi-am pierdut mai mult timp pasandu-mi de altii(care nu meritau,desigur),decat mi-as fi pierdut in mod normal stand in fata oglinzii sau mergand la cumparaturi.Cel putin in urma acestor 2 activitati aveam totusi ceva de castigat.

Asadar,m-am hoatarat sa anunt intreaga populatie,ca,oficial, voi suferi de temporara durere in cot,si ca voi urma cu foarte mare rigurozitate regulile de aur ale miserupismului necesar.De ce?Pentru ca asa vreau eu si pentru ca mi se rupe de ce zic si fac toti cei cu care n-am obsolut nicio treaba,cu care n-am niciun numitor comun atat in viata asta cat si cealalta,de la care nu am ce invata,ci doar de pierdut etc.

3343076643_67edd5d71a

MI SE RUPE de voi cei care,desi va cunosc,nu stiti nici macar un salut sa dati,de voi cei care nu-mi sunteti prieteni si ma sunati la 2 dimineata pentru ca asa va spune voua Gogu’ Sclipici al vostru.Numai prietenilor le raspund la ora aia,restul luati la mumu,pentru ca e evident ca imi consumati timpul degeaba.

MI SE RUPE de ceea ce credeti voi daca va par „tocilara”prin simplul fapt ca imi place sa citesc si doresc sa aud lucruri mai inteligente decat 9 din 10 din cuvintele pe care le scoateti pe gura.Mi se rupe ca faceti mistouri pentru ca va simtiti cu musca pe caciula cand vedeti ca am mai scris ceva pe blog.As vrea sa va vad legand mai multe cuvinte decat folositi in expresia”P#^A MEA!”(care,desi uneori e amuzanta,nu se potriveste fiecarei situatii si nu prea da dovada de materie cenusie).

MI SE RUPE de figurile voastre de smecheri,de talentele pe care vi le dati pe 4 roti,de ifosele desprinse parca din melodiile lui Puya,de „rahatul” pe care il mancati dimineata,la pranz,seara si intre mese,doar asa ca sa pareti mai interesanti.Am devenit imuna,nesimtita chiar la toate trebusoarele astea.Nu ma mai afecteaza nimic din ceea ce facetiAccept doar ceea ce conteaza.Mi se rupe si stii de ce?Pentru ca temporar sufar de durere-n cot.

Da,stiu…sunt acida,cinica si lista poate continua si cu alte trasaturi de 5 ori mai avansate ca astea,dar asta e ghidul meu de buzunar pentru supravietuirea in viata de zi cu zi.

V-am pupat!
Si nu uitati:MI SE RUPE!

P.S:Iar am fost plecata,iar voi fi plecata,se pare ca merge „chiar bine bine” :))).Sper sa mai am timp si de blog:D Urmeaza ceva interesant!

P.S 2:La mumu fraiere! =))) Mi se rupe!

N-ai tu dom’le credit in banca pentru asa ceva….

Dragii mei se pare ca avem un nou request,dar de aceasta data din partea Oanei,care a solicitat un post despre prietenii,prieteniile in adevaratul sens al cuvantului,alea la care atunci cand te gandesti iti pui automat si intrebarea:”Sa fie mit sau realitate?”

Click :D!

Prieten adevarat se numeste omul care te ajuta fara ca verbul sa fie urmat de un complement circumstantial de timp,de loc sau de mod.E”chestia”aia pentru care nimeni,nici chiar cel mai bogat om de pe pamantul asta,n-are bani ca sa-l obtina in stare pura.Prietenul adevarat se castiga cu inima,sub nicio forma cu bani,se intretine cu vorbe bune,sustinere,grija,iubire,sinceritate si incredere,si al carui termen de valabilitate este nedeterminat.La ce concluzie am ajuns eu,tinand cont de experientele pe care le-am trait?Ca un prieten e cu mult,mult,mult,mult,mult,mult mai important decat asa-zisi”iubiti/loveri/jumatati masculine” care vin si pleaca din viata noastra.Exceptie face „the one”,care o sa-ti fie sot.Dar si atunci prietenii vor fi la fel de importanti,insa EL nu va avea nimic de obiectat pe tema asta,ci dimpotriva va fi bucuros(pentru ca si el a fost la randul lui unul din „your best friends”).
IMG_0164

Sunt genul de persoana care pune foarte mare pret pe prieteni,si de cele mai multe ori remarca asta mi s-a facut pe ton de repros.De ce?Nu stiu,dar probabil a venit partea unora care n-au avut in viata lor un prieten adevarat,sau care nici macar n-au habar de cum e sa ai asa ceva.Adeseori am fost invidiata pentru relatia pe care am avut-o cu prietenii mei adevarati,in plus,chiar i-am auzit vorbind pe la colturi:”Mi-as fi dorit sa am si eu prieteni ca ai tai,dar eu n-am avut noroc de asa ceva….”.Da,”mai putin norocosilor”,eu am asa ceva si chiar din plin,ce e rau in asta?De ce trebuie sa fiu aratata cu degetul pentru ca imi pretuiesc prietenii?Daca nu va convine,si va roade invidia pe dinauntru cum rod viermii merele alea frumoase,va sugerez in mod civilizat si politicos,sa ma pupati direct in partile mele moi 😀

Prieteni,asa ca termen simplu,oricine poate avea.Poti avea prieteni care te pupa-n fund,poti avea prieteni care te invidiaza,poti avea prieteni care te fac pe la spate,care te folosesc si te arunca dupa ce au terminat cu tine,care te suna numai cand au nevoie de tine…poti avea tot felul de prieteni,probabil d-aia e asa de greu de crezut ca in zilele noastre mai sunt si d-aia”genuine”.Recunosc!Si eu am „prieteni”d-astia,cu zecile chiar,iar din astia multi jumatate imi dau un telefon cand e ziua mea,jumatate din jumatatea asta se intereseaza constant daca mai traiesc,jumatate din jumatatea asta ma invita in oras,si dintre toti,toti,toti,in final,cand restul pica raman vreo 2-3,maxim 4 prieteni adevarati.Putini,dar stiu ca sunt,si e foarte mult,tinand cont ca unii nici pe acestia nu-i au.

Prietenia adevarata nu e o eticheta,e o promisiune,o asigurare de viata,daca pot spune asa.E promisiunea ca cineva iti va sta aproape indiferent de orice,fara absolut nicio scuza,si care nu te va judeca indiferent de cate prostii iti debiteaza mintea,de cate lucruri penibile faci,de cat de multe greseli comiti.Ei sunt cei care,desi iti spun”Hey,panaramo/fraiere/boule/penibilo,vezi ca gresesti aici!”,nu te jignesc,ci dimpotriva iti atrag atentia,intr-o maniera haioasa ca undeva ai cam dat-o in bara si ca trebuie sa revizuiesti.Nu se supara pe tine,nu te judeca,si nici nu te vorbesc la urmatorul colt:ei rad odata cu tine,fac haz de necaz si te iarta chiar si atunci cand le gresesti.
IMG_0673

Prietenii adevarati sunt cei de care iti aduci intotdeauna aminte,cand te gandesti la persoanele speciale din viata ta,cei pe care poti sa-i suni la 3 dimineata fara nicio problema si sa le plangi in telefon,asta fara ca ei sa se supere,care te asculta,isi care in plus de asta iti mai dau si un sfat.Prietenii adevarati sunt cei care conteaza cel mai mult pe lumea asta,inafara de parinti(ei te iubesc oricum,n-au de ales :))).Prietenii adevarati sunt cei care vor intr-adevar sa te inteleaga si sa te ajute fara sa ceara ceva in schimb,cei care bat la usa ta cand te astepti mai putin,sau care te suna si-ti spun:”Hai sa iesim.Acum!!!”.

Prieteniile nu se măsoară în numărul de telefoane date.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de îmbrăţişări primite.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de ieşiri la băute.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de cuvinte schimbate.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de page-views-uri făcute.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de miştouri făcute împreună.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de copiuţe donate.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de ţigări date.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de chiuluri făcute împreună.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de impresii schimbate.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de critici făcute.

Prieteniile nu se măsoară în numărul de haine împrumutate.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de complimente făcute.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de cunoştinţe comune.
Prieteniile nu se măsoară în numărul comun de melodii ascultate.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de filme văzute împreună.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de sleepover-uri.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de send file-uri date.
Prieteniile nu se măsoară în numărul de minute petrecute împreună.
Prieteniile se măsoară în zâmbete,in sentimente de siguranta,si in momentele in care simti intr-adevar,ca atunci „cand o dai nasol”,ai langa cineva un loc.

Copy of DSC01648