Refulare.

Frica ucide totul. Îţi ucide mintea, inima şi imaginaţia.

Ştiu de ce eşti tu şi nu au fost alţii. Am vorbit despre asta cu mult timp înainte să ştiu că exişti măcar, înainte să ştiu că te iubesc mai mult decât îmi permiteam până atunci.

Să pleci pentru că nu aparţii şi nu-ţi aparţine. Să pleci ca să aparţii, să ştii că atunci când iţi juri că nu o să-l mai vezi niciodată, să apară în clipa urmatoare şi să stea cu capul la pieptul tău pentru că iţi aparţine; ca să ai pe cine să înveti că eşti alergic la cocos şi care data viitoare când îţi face ciocolată caldă sau îţi face o surpriză dulce are grijă să evite ingredientul pentru că ştie ca iţi face rău; ca să ai cu cine să te cerţi şi pe cine să ierţi; ca să ai pe cineva care îţi arată că greşeşti; ca să îţi dai seama că nu trebuie să fii tot timpul raţional.

Şi totuşi frica îmi urmăreşte fiecare pas. Nu că tu nu ai fii cel potrivit, ci că eu nu aş mai fi la fel fără tine. Ar trebui să citesc mai des ce obişnuiam să scriu înainte.  Ar trebui să ascult mai mult de mine, decât de alţii.

Simt nevoia să recunosc că da, nu am întotdeauna dreptate şi că da, fac nişte greşeli pe care nici eu nu mi le-aş ierta. Dar tu ştii să faci dreptate şi mă laşi să greşesc, să mă înşel, pentru că întotdeauna am de învăţat, de câştigat din ele. Altfel nu te-aş fi întâlnit.

Aşa că iartă-mă că mă tem. Iubeşte-mă pentru că am nevoie. Mulțumesc că o faci indiferent de orice.

Anunțuri

In caz ca ati uitat…

Inca nu am uitat ca mai sunt un copil, inca ma mai bucur de lucrurile mici si inca mai rotesc coditele merelor visand la un viitor descifrat. Mainile mele sunt inca mici, dar au idei mari, ochii mei sunt mari, dar inca nu au vazut toata lumea, inima mea e mare si totusi in ea nu incap mai mult de 6 persoane. Gandurile mele alearga salbatice si totusi le gasesc pe toate la tine. Nu ma sperie prea multe lucruri pe lumea asta, nici moartea, dar mi-e groaza sa te am si sa te pierd. In caz ca voi ati uitat, eu imi aduc aminte tot. Chiar si cand mi-ati facut rau, eu mi-am adus aminte sa va iert, chiar si cand m-ati inselat, mi-am adus aminte ca eu m-am inselat mai tare, chiar si cand mi-ati omorat ultima speranta, mi-am adus aminte ca nu trebuie sa mor odata cu ea.

In caz ca ati uitat, eu imi aduc aminte cate lucruri se mai pot aseza intre oameni. Doar niste semne de recunoastere pentru mai tarziu. Poate niste maini, poate un zambet, poate o vorba buna, poate un miros, poate o melodie. De cate ori iti seman, ma aleg…ma las purtata de vant si prind radacini in suflete calde.

In caz ca ati uitat, intr-o zi am vazut-o…viata mea statea intinsa chiar aici pe podea, lata cat o autostrada, beata, fumand tigari de foi, privindu-ma neclar si ironica. Imi vorbea impleticit si de sus: „Eu am fost tot ce tu nu ai avut curajul sa fii! Copilul nerecunoscator, actrita, asasina, femeia fara scrupule, filozoafa ajunsa nesperat la batranete, profesionista de lux care calca pe cadavre. Tu ai in cap numai bunatate, fata perfecta care are mereu dreptate si dreptul la ultima replica, ai in cap numai piane, da, cu tine vorbesc, te crezi idealista!” Am incercat sa o reduc la tacere, dar a inceput sa se zvarcoleasca, scuipandu-ma cu ultima gura de votca. Am luat-o si am aruncat-o afara, in strada, iar de atunci nu am mai vazut-o. Stau aici si ma intreb de care parte a usii sunt de fapt, lasand resturi de rugaciuni pe masa de cafea…

In caz ca ati uitat, eu nu am uitat-o, dar nici nu o vreau inapoi! Am lasat-o sa ia ce vrea din mine, din subconstientul meu, atata timp cat nu mai calca in visele mele.

In caz ca ati uitat, la marginea fiecărui vis există şansa să nu te mai trezeşti niciodată. Mizez pe ea. Am resurse pentru ea. Sunt pregătită să nu mai deschid ochii deloc…