Imbecilitatea suna la 4 dimineata.

 

Tot ce a tinut vreodata de tine a fost lipsit de logica, fiecare principiu, regula, exceptie de la regula fiind contorsionata atat de puternic incat sa se potriveasca tiparelor tale. Promisiunile,regulile, deciziile pe care ai intentionat vreodata sa le tii, sa le faci, sau sa le iei erau nule din start, pentru ca si tu si (mai trist e ca si…) eu stiam ca nu vor deveni niciodata palpabile,nici macar la fel de palpabile ca pachetul de fum pe care sinucigas il imparteam.Ai facut ca istoria sa se repete, m-ai adus unde m-ai lasat,cu nonsalanata  ai spus ca nu poti, desi eu ar fi trebuit sa fiu aia care sa puna placa asta inca de toamna trecuta.

Povestea s-a incheiat.Si ce! Vai mare tristete, si nu pentru ca s-a incheiat, ci pentru ca mi-ai luat niste lucruri si ai lasat in locul lor niste goluri,pentru ca am luat 2 suflete de valoarea carora nu o sa fii niciodata constient pentru tine si le-am dus acolo jos in Iad,  pentru ca mi s-a interzis ceea ce tie iti era permis, pentru ca ai distrus acel lucru de care nu trebuia sa te atingi vreodata.Si nu, intentia mea nu e sa te desfiintez total cu toate cele care te caracterizeaza…mi-ar lua prea mult, iar timpul costa, nu neaparat bani, ci viata.

Istoria poate se repeta, dar eu nu mai sunt aceeasi. Incerc sa raman om si poate m-as chinui mai tare daca as avea si cu cine. Desi traiesc in extreme, de data asta am ales calea de mijloc, si e bine, din toate punctele de vedere, desi momentan traiesc unele senzatii la minimum. Sunt atat de superficiala cand vine vorba de trecut, incat ma apuca lenea de coerenta, vorbesc intr-o limba pe care numai bufonii o cunosc, ma bufneste rasul si ma face sa-mi dau seama cat de putin stiam din tot,si totusi cat de mult am reusit sa fac cu acel putin. In continuare, trec peste, iert si tolerez, dar imbecilitatea lipsita de logica, si mai ales aia care suna la 4 dimineata e ca picatura chinezeasca pentru mine.

Cu gandul sa raman  om cu suflet si nu o carcasa tropaitoare, am zis sa ingrop securea razboiului si sa-mi vad linistita de treburi, treburi care s-au finalizat in sfarsit foarte bine,onorabil chiar. Ajunsa in cele din urma alaturi de familie, care a stat cu sufletul cat un purice din cauza idioteniilor pe care le puteam scoate pe gura in ultima perioada „din dragoste,bre”, am reusit sa ma odihnesc dupa sirul neintrerupt de nopti nedormite, dar pline de viata. Asta pana la un moment dat….

Ora 4 dimineata.Telefonul suna.Numar cunoscut,insa  in mintea persoanei care suna  de mult nu mai stiu  ce se intampla.Ma trezesc.Trimit mesaj si intreb buimaca de somn ce Doamne iarta-ma se intampla.Primesc raspuns, ca  vroia sa vorbim, ca i s-a intamplat ceva, ca nu mai conteaza, ca noapte buna!  Uat da fac?!? Ma panichez putin si sun, si sun, si sun…aici intervine greseala mea.Trebuia sa zic : „Nu vrei sa raspunzi,Muiutz? Foarte bine…da’ pacat ca mi-ai stricat somnul nu de alta!”. Si eu dai si suna, fa-ti griji, ce a patit,dar vai, dar valeleu de ce nu raspunde. In fine,renunt totusi panicata fiind, si primesc raspunsul secolelor:”Te rog sa nu ma mai cauti.Nu mai face pe interesata cu mine.Imi pare rau ca te-am sunat la ora aia.” Nu va puteti inchipui expresia fetei mele  =))

 Din senin am izbucnit in ras (sincer v-o zic), apoi m-am enervat crunt si mi-am adus aminte de lipsa asta de logica de care va spuneam. Adica tot tu pisoias mic si betiv ma suni la 4 dimineata, si tot tu imi spui sa nu te mai caut? Cauta-te tu atunci tinere la mansarda ca eu zic ca e grav, sau daca ti-e rusine, eu zic sa-ti sugrumi/spanzuri/ciopartesti orice intentie de a mai apela numarul meu vreodata.Si ca sa fie treaba, treaba, tot el dom’le cu pretentii. Hai ca m-ai amuzat :))

Faptul care m-a enervat a fost ca imbecilitatea suna la 4 dimineata. Pe bune, nu puteai sa suni si tu  mai tarziu?

Reclame