Scurt recensământ de senzaţii tomnatice.

1. Care este  imaginea pe care o asociezi cuvântului „toamnă” ?

2. Menționează cel puţin două activităţi specifice acestui anotimp!


3. Cum arată o zi perfectă de toamnă?

4. Care este ţara/locul pe care ai vrea să-l vezi toamna?

Anunțuri

De ce (nu)mai faci asta?

Se intampla din nou…

Se intampla din nou sa ma pierd cu totul, inexplicabil, cu ganduri, cu senzatii, cu replici si gesturi, cu amintiri si cuvinte. Le pierd pe toate dintr-o prostie si le inlocuiesc intr-o graba curioasa cu altele abandonate inconstient de voi, dar adoptate intuitiv de mine. Si apoi plang, ma plang, pentru ca imi duc dorul, pentru ca vreau tot ce era al meu inapoi, pentru ca nimic nu-mi vine mai bine decat propria mea identitate.

Apoi…

Se intampla din nou sa pierd nopti aiurea, alergand in mintea mea niste vremuri carora daca le zic „Piua!” nu se mai intorc inapoi. Oricum, cred ca asta e si motivul pentru care imi place sa fac asta de vreo patru nopti incoace; pentru ca stiu ca nu se mai intorc. Daca s-ar intoarce, atunci ar fi o problema. Nu le-as mai haitui eu, m-ar haitui ele pe mine, si asta imi mai lipseste: sa fiu bantuita de propriul trecut. Se intampla din nou sa ard nopti intruna si sa le beau cenusa in fiecare dimineata in loc de cafea, ca sa ma mint ca de fapt ele niciodata n-au existat, ca de fapt n-am pierdut nimic. E galagie in capul meu. Mi-as dori sa-mi taca dracului odata toate gandurile. Sa nu mai pierd nopti. Ca daca le-as cauta vreodata, le-as gasi pe toate la tine…

Apoi…

Se intampla din nou sa ne privim in ochi. De fapt, noi nu ne privim in ochi decat aici. Aici avem curaj. Toate cuvintele peste care treci acum cu privirea sunt de fapt ochii mei. Acum privesti adanc in ei. Hei! Acum de ce (nu)mai faci asta? Ai ferit privirea, dar acum citesti din nou. Da, privirea mea spune totul : ca imi lipsesti, ca te urasc, ca vreau sa plang, ca vreau sa rad, ca vreau sa te strang in brate. Stiu ca ma privesti, deci stiu ca citesti. Citeste in continuare! Simti? Acum te mangai, incet, ca si cum nu exista limita intre mine si tine. Simti caldura? Simti fiorul? Te mangai exact asa cum iti placea, exact asa cum nimeni n-a stiut sa o mai faca. Asta e singurul loc in care ma poti lua in brate. Fa-o daca simti asta! Acum, simti si tu ce simt si eu? E asa bine, ca atunci cand ajungi acasa si rasufli usurat. Fiecare silaba din cuvintele pe care le citesti e o bataie a inimii mele. Cate ai numarat pana acum? Da?! Si eu la fel…Vrei sa scriu in continuare? Vrei sa ma mai privesti? Daca da, iti scriu toate astea, si as scrie continuu ca sa nu iti mai dezlipesti ochii de mine vreodata, sa ma privesti asa cum ai facut-o cand ai venit ca sa nu mai pleci niciodata. Stiu ca citesti! Deci stiu ca ma privesti. Ai vrea sa ma saruti? Mai tii minte cum era? Cum incepea? Cum nu se mai termina? As vrea sa-ti dau ceva ce mi-ai dat tu mie, ceva ce nu poarta nume, care nu poate fi aruncat, uitat, ucis. Ceva pe care il poti lua doar personal. Ai vrea sa mai scriu ca sa mai stam putin  impreuna? Inca 5 minunte asa cum vroiam dimineata? Mai vrei? Gandeste-te bine, asta e singurul loc in care mai putem fi impreuna, fara sa stie nimeni, fara sa conteze, fara sa-ti ceri iertare. Asta e singurul loc in care te iert si in care te iubesc.

Acum trebuie sa plec… Ne vedem data viitoare? Acelasi loc, aceeasi ora?

Te intreb, dar stiu ca nu o sa-mi raspunzi: De ce  (nu)mai faci asta?

Zile cu coada de cal…

Sunt zile in care imi place sa privesc lumea doar  de sub cearsaf, sa disting doar tuse groase,nu detalii; sa raspund doar cu „Nu” pentru ca amabilitatea a inceput sa ma oboseasca precum un bec batran legat la filament; sa  declar pijamaua port national pentru ca imi permite sa vad oamenii asa cum sunt ei:vulnerabili si slabi,cu obiceiuri ciudate si secrete rusinoase.

Sunt zile in care realizez ca degeaba ma chinui sa fac bine si sa fiu corecta, pentru ca asta nu inseamna in mod obilgatoriu ca „serviciul” mi se va returna; sunt zile in care sunt rationala si lucida si zile in care ma pierd in amanunte;sunt zile in care sunt sigura de cursul lucrurilor si zile in care scap de sub control pana si cele mai banale evenimente.

Sunt zile in care stiu ca sexul inseamna sa ti-o tragi pur epic,iar dragostea sa ti-o tragi cu sufletul, si zile in care nu stiu nici macar  sa fac diferenta intre ele.Sunt zile in care parul sta la locul lui si am impresia ca sunt mai draguta decat de obicei si zile in care ma gandesc daca nu cumva sunt prea batrana pentru vremea mea,desi e vremea mea.

Sunt zile in care ma indoiesc de tine si zile in care as renunta la tot doar de dragul promisiunilor tale;sunt zile in care am impresia ca esti una din erorile pe care le fac zi de zi,de dimineata pana la ora 10.30 seara,si zile in care mi-as dori sa traiesc numai in schimbul trei,cu o sticla de vin rosu si o gura de tine.Sunt zile in care ma gandesc ca fiecare clipa alaturi de tine e nepretuita si zile in care stiu ca pentru orice placere exista…MasterCard.

Sunt zile in care sunt asa cum ma stii si zile in care imi tin parul in coada de cal…

P.S:Ador zilele cu coada de cal:nimic nu e mai relaxant ca o viata fara rimel  si bucle…

Iubire in anotimpul rece.part 2

„…Si cand spun viata,nu ma refer decat la ea,nimic in plus sau in minus.Inainte consideram esentiale detaliile,acum nu pot decat sa le detest.Nu ma mai intreba nimic,te rog,eu doar spun “povesti”, nu incerc sa gasesc raspunsuri acolo unde de fapt nu mai este nimic.”

„Nu pot sa te inteleg…oricat de mult as incerca sa ma lepad de tot ce e rational si sa joc rolul bufonului nebun doar ca sa ma lasi sa trec de zidul pe care ti l-ai ridicat,nu reusesc nimic.Ma faci sa cred ca mi-am ratat menirea ca prieten al tau si e si mai dureros in conditiile in care te stiu de mai mult de zece ani…”

„Nu e vina ta…”

„Dar a cui?!”

„A cicatricilor…Odata cu prima aparuta,am asezat si prima caramida a zidului;si tot asa pana mi-am ascuns existenta ciuntita de toti ceilalti,indiferent ca au sau nu vreo vina.Sufletul meu nu e vreo biserica in care oamenii intra si ies cand vor,nu am nevoie de alte griji,dureri si dorinte,de care sa ma impiedic de fiecare data.Daca stai bine sa te gandesti,pana si bisericilor li se incuie portile la un moment dat.Si din acelasi motiv am facut-o si eu.Mi-e teama de hoti…m-am saturat sa mi se tot vandalizeze sufletul…”

Puse paharul pe treapta si isi aprinse repede o tigara.De obicei nu fuma,dar cand o facea, o facea fie pentru ca era nervoasa,fie ca cineva ii oferise una,fie era indragostita.Candva,cineva ii oferise o tigara;ea a refuzat,iar acea persoana s-a suparat,a plecat si a lasat-o singura,fara sa-i adreseze un cuvant si fara sa mai auda vreodata de ea.De atunci,a acceptat toate tigarile care i-au fost oferite,sperand ca va putea compensa cu ceva acel moment.Dar acum nimeni nu-i oferise nimic.Avea pachetul propriu,detinea controlul.Era indragostita…si vroia sa fumeze continuu in speranta ca va putea mentine iubirea arzanda.

La un moment dat usa se deschide si inca alte trei cupluri coboara  treptele de lemn.Muzica e redusa la tacere,luminile se sting peste tot si restul de oameni se ascund in cearsafurile albe puse la dispozitie.Isi lasa usor tigara pe treapta si isi aduna parul intr-o coada de cal.Parea mai relaxata asa,cu totul si cu totul diferita;tinandu-si genunchii la piept,aveai impresia ca dintr-o data devenise cea mai vulnerabila persoana din lume:rujul rosu se dusese de tot,deci si independenta simulata,pantofii cu toc erau aruncati dezordonat pe langa ea,asa ca pana si ultimul gram de putere confectionat la minut era strain de ea.

„Un singur cadou de Craciun am asteptat de la el.Doar unul singur:un semn,atat.Sa stiu ca exista,ca e acolo pentru mine.Nu vroiam sa-mi spuna ca ma va astepta toata viata,doar sa ma salute sa stiu ca nu e totul pierdut.Sa mai fie odata un anotimp rece cu suflete aburinde,arome de scortisoara si vin ca singur semnal de alarma al sarbatorilor suprasaturate de colinde schioape,surde,oarbe.Atat vroiam si puteam sa fiu si eu un copil care isi tine strans la piept cadoul mult dorit…”

„……”

„E tarziu,sa mergem sa dormim.Nu trebuie sa te prefaci ca te intereseaza viata mea de doi lei;nici mie nu-mi plac oamenii aia care cred ca persoana lor conteaza mai mult decat tot universul la un loc asa ca te scutesc de un chin..”

Si-a luat paharul cu vin,tigarile si pantofii si a intrat in dormitor.S-a trantit in pat si incerca sa reconstituie in mintea ei toate datile in care trebuiau sa se duca la teatru,cand de fapt ramaneau acasa sa faca disectie pe sentimente.Niciodata nu si-au sincronizat anotimpurile.Traise tot timpul o iubire in anotimpul lui rece,iar ei niciodata nu-i placuse iarna.

Life is not a movie, much to my dismay. You don’t always meet your soul-mate dancing in the rain or on the observation deck of the Empire State Building, but who wants to be in love with a story? The real thing is better.

Letter to my someone…

So many nights, so many hours. Nights that lasted forever. Nights that tore into me and ripped out what little hope was left. I used to often sit alone on those nights pouring my heart out in a love letter to no one. Paragraph upon paragraph of useless words, tear stains on the paper, all in vain. Each letter was burnt and cast off to the winds. Perhaps off to find a hopeless dreamer such as myself.

I’d dream what he’d look like, the way he’d smell. The sound of his voice, the feel of his hands. I’d write out the words I longed to say to anyone who was willing to hear them. Played out conversations in my head with a man who’d never love me. A man who wasn’t any more real than the hopes that kept me living.

As I grew older, the fairy tale faded away. Once upon a time became something I wanted to forget and happily ever after grew to be a myth. I have an uncle who’s never fallen in love, and has given up on even searching for it. Some people live their whole lives and never fall in love.

I have to believe in love, whether I want to or not, because I lived it and I lost it. I even saw it in my grandparents eyes when my grandfather was in the hospital dying and my grandmother was sent to a nursing home. I’d never seen my grandfather cry before. He said he just misses her and wanted to be with her. They’ve been married sixty something years.
There might just be a person out there made for everyone. And there might not be. With so many people in the world, how do you know you’ve found the right one? Attraction can be mistaken for love. It can also grow to love. Sometimes, there’s your soulmate and then there’s the person you’ll spend the rest of your life with. But what if you discover that the other half of your soul was the one you chose to be with? Aren’t you dying to find out?
So many nights, so many hours. Nights that lasted forever. Nights that bore deep into my soul and brought out light I’ve never known existed. I sit wrapped in thoughts of you. No longer shall I write a love letter to no one. Tonight, I write a letter to someone. Paragraph upon paragraph of words which paint a portrait of a dozen fairy tales come true.

Nicio minune nu tine mai mult de trei zile.Concluzii la sfarsitul lor!

Multora dintre lucrurile pe care le fac nu le mai gasesc rostul si totusi continui… mi-e frica sa ma despart de ele, sa renunt pur si simplu, desi stiu foarte bine ca ma indrept catre nicaieri. De cate ori am incercat sa-mi pun ordine in viata, in ganduri, in sentimente sau in amintiri m-a inghitit haosul. Prezentul si trecutul se amesteca, regretele tarzii si neputintele actuale ma cuprind si imi dau o stare de furie si atunci ma apuc sa fac curatenie. E un impuls aproape inconstient al nevoii interioare de a face ordine, de a aseza toate lucrurile la locul lor, redandu-mi sentimentul de siguranta, ca si cum m-as pune la adapost de lumea exterioara aflata in permanenta miscare si dezordine.
……………………………………………………………………………………………….
Incerc sa stapanesc ceea ce se intampla in viata mea dar e clar ca lucrul asta ma depaseste.

Jurnal amar

 

Stiu ca e in natura noastra sa ne privim spatiul existential intr-un mod restrans,cu noi in centru,noi fiind tinta gandului tuturor oamenilor pe care ii cunoastem, dar aceasta galaxie pe care o construim e una grotesc de diforma si ireala.

De aia asa zisul scriitor modern scrie la persoana intai,singular.E greu sa scrii la persoana a treia singular.Ca pe vremuri.Ai nevoie de mai multe cunostinte decat orizontul propriei persoane.Trist.Poti pasi pentru un timp peste gardul limitarii tale provinciale si mai arunca o privire catre orizont,catre nemarginire.Multumesc.Apreciem.Unii sunt cam aroganti pentru niste fatalai,nu stiu,nu am inteles niciodata de ce.Probabil ne-am ales ca oamenii din jur sa ne serveasca ce vrem sa auzim?

Hate_Valentine_by_dariusmanihuruk
In ochii mei cel mai condamnabil este acel om constient de capacitatea sa,acela care nu face nimic pentru a oferi siesi si tuturor ceilalti o alta alternativa,o mai buna definitie si constructie a tot ce este si ce nu este.Si ne miram si scriem despre ororile devenite rutina insa noi le impingem sa existe.Patetic.Ca sa ma intelegi pe mine,trebuie sa filtrezi totul in mediul tau.Oare e recomandabil?Sa imi patezi amintirea in asa fel?Sa ma alterezi si modelezi dupa bunul plac,desi eu si acum ma impotrivesc? Niciodata nu o sa ma consider valoroasa tie.Nu as vrea,mai ales ca stiu ce consideri tu a fi de pretuit.

Nu o sa am de gand sa imi prostituez idealurile cu o viata de cacat.Sa se consemneze undeva.Parca scopul nostru era sa ne atenuam din greseli,din caderi,din esecuri.Ce dracu s-a ales de toate?

Un citat din Constantin Noica(pentru cei interesati recomand :Jurnal de idei):

“Toata viata noastra morala incape aici:intre fiul risipitor si fratele lui.Ne pierdem si ne caim;sau ne pastram si ne impietrim inima.E rau sa nu asculti.Dar e la fel de rau sa stii sa asculti si sa tii minte.”

Oare chiar vreau?Sa fiu completata de ceva ce condamn?

Acasa…

Ultimile 3 zile mi le-am petrecut impachetandu-mi toata viata,sau cel putin o parte din ea.

Am organizat-o intr-un haos ordonat si ascultator,am asezat-o pe zeci de umerase,am inghesuit-o in 2 trolere incapatoare,5 cutii mari de carton si 3 mai mici,6 genti si 4 pungute frumos colorate:doar strictul necesar!Strict necesar caruia,marturisesc ca in acest moment i-as mai face completari substantiale.Pai si pentru ce toata agitatia asta,va intrebati.Pentru ca plec…plec catre un loc pe care ma simt constransa din diferite motive sa-i spun „casa” sau „vechea,noua mea casa”.

De fiecare data cand se intampla asta am o stare ciudata:un fel de ras care da in plans,un fel de ipocrizie silita,sau doar un teatru jucat din obisnuinta.Cand ati plecat de acasa probabil multi dintre voi au sarit in sus de bucurie:”Iuhuhu,libertateee,distractie,nebunie,viataa…”.Mda,iuhuhu,hurey…dar nu e chiar asa.Cel putin pentru mine nu mai e.Si ce e mai dureros,e faptul ca de fiecare data trebuie sa dau socoteala pentru simplul fapt ca am „cutezat” a iesi din stana:”Pai da cum sa nu te bucuri,ce-ai…ia sa vezi ce misto o sa fie,esti pe cont propriu,faci ce vrei etc”.Imi place cum gadila independenta,dar asa de mult imi place siguranta pe care mi-o da cuvantul „acasa” ca nu m-as lepada de pacatul asta,si as prefera de 1000 de ori sa ma aratati cu degetul pentru ca indraznesc sa ma mai agat de asta.Piece_by_Peace_by_sinademiral

Ce face oare cuvantul „casa” sa se transforme in „acasa”?Pana la urma tot de 4 pereti e vorba…oare?!

Acasa e siguranta,e caldura,e „ce vrei sa mananci astazi?”,e iubire gratuita si sincera,e miros de „ceva dulce”,e lenevit in cada cu orele pentru ca nu sunt alte 8 persoane care stau si-ti bat in usa sa termini mai repede,e intimitate,e „in largul tau”,e grija si atentie.Nu vreau sa plec intr-o noua casa ca sa-l pierd pe „Acasa”.Nu vreau,aruncati cu pietre in mine,dar nu vreau…

Candva credeam ca acasa inseamna si in bratele lui,singurul loc capabil sa imite habitatul unui „acasa”unic.Dar m-am inselat,pentru ca acasa inseamna permanenta,sinceritate,caldura,indiferent de orice,si asta nu doar pe durata unui sarut.Nu,refuz sa mai cred asta sau cel putin sa o imaginez.Acasa e intr-un singur loc si cu asta b-asta!

Momentan mi-e dor de oameni sinceri,vorbe curate…lipsite de impuritati si nopti de Tulcea,cu brate fara intentii ascunse…Si bineinteles,chiar daca nu am plecat,deja mi-e dor de „Acasa”.

Voua va e?

In my secret place…

Astazi nu vreau sa respect nicio lege,nicio conventie,niciun tipar!Vreau sa fiu bizara,sa nu am nicio noima,sa fiu candidatul perfect pentrul noul loc eliberat in spitalul  de psihiatrie pe langa care,de ani intregi si in mod inexplicabil,nu au crescut decat castani,desi primaria a plantat doar tei.Vreau sa aud doar liniste,sa ma mut cu tot ce am mai scump departe de gurile galagioase ale oamenilor,care,de ceva vreme incoace,ma obosesc cu toate lucrurile inutile si irelevante de care am incercat sa ma feresc pana acum ca dracul de tamaie.

Lust_by_Dominospassion

Nu am chef,sunt mult prea obosita ca sa mai pot fi organizata,sunt mult prea plictisita ca sa mai pot fi politicoasa,sunt mult prea racita ca sa eman pofta de viata.Am inceput sa vorbesc despre mine la persoana a3a,ca despre o cunostinta pe care o aveam de mult,dar pe care nu am mai avut ocazia sa o intalnesc in conditii normale.Imi place sa cred ca stiu totul despre ea,ca ii pot intui miscarile,dar e al naibii de enervanta…nu mi-a spus ca s-a schimbat,si acum iar trebuie sa fac din prezenta ei un studiu de caz.

There was only one thing, and only one thing I knew for sure, and it was that she loved the smell of coffee. She didn’t drink it, but she the loved the smell like no other. She would stop by the café on afternoons, close her eyes and smile, as the familiar smell would fill her soul. She would sit at the same table, always, the one closest to the stage, because I know that she loved sound of music almost as much as the smell of coffee.

Am inteles ca a plecat,de fapt am plecat to my secret place.Nu e o casa la marginea orasului intr-un cartier rezidential,nu e un apartament in cel mai select punct al orasului,e de fapt o cafenea in mijlocul padurii.O casa-cafenea construita la radacina celui mai batran stejar,cu ferestre mari strajuite de draperii care nu permit accesul realitatii si timpului,cu podele de lemn vechi ce scartaie sub piciorul celor rau-intentionati,cu lampi de alama ce arata doar adevarata fata a oamenilor,cu mini-paturi,in loc de scaune,cufundate in perne si pernite moi de puf,cu pereti vopsiti in culoarea cuprului si pe care atarna spanzurate momentele cele mai importante ale tuturor celor care au trecut prin viata mea,si in viata carora,imi place sa cred,ca am avut o anumita rezonanta.Barul din casa mea cafenea e nemaintalnit:in loc de bauturi alcoolice imbuteliate in sticle peste care praful deja s-a asternut,am diverse sortimente de carti,care mai de care mai pretioase.Imi place sa ma duc la barman si pe un ton de femeie plictisita si treaza la farmecele ei femine,sa comand o carte menita sa-mi ameteasca papilele gustative ale creierului,care sa-mi spele retina si sa o dezinfecteze de toate mizeriile la care a fost martora. La mine acasa,poti oricand sa mananci orice,indiferent de cantitate:nu te ingrasi,nu te doare stomacul,nu te afecteaza sub nicio forma.Daca vrei sa ma vizitezi,trebuie sa tii cont de niste reguli:

1.tinuta obligatorie:pijamale,pantalonii aia care au luat forma genunchilor tai,tricoul ala lalau la care nu renunti de 2 ani,halatul ala moale,papucii aia pufosi,orice se incadreaza in aceasta categorie.

2.liniste:veniti cu liniste vidata in cutiute mici.

3.lasati grijile acasa:nu am cuier in care sa le agatati.

In my secret place e suficient de cald,si totusi ploua suficient de mult.Avem suficiente briose cu afine cat sa hranim o viata de imaginatie,si suficienta iubire cat sa vindecam 10 generatii de acum in colo.Dimineata miroase a cafea cu frisca,iar noaptea a ciocolata cu scortisoara,asta fiind singurul indiciu ca in lumea voastra timpul a trecut,iar diminetile alterneaza cu noptile.Puteti pleca oricand,puteti veni cand  vreau,important e sa nu-mi luati linistea pe care mi-ati adus-o.

Acum,ca tocmai ce ati iesit pe usa,va urez o zi buna si imi etansez casa:nu vreau sa irosesc nicio aroma,si nici sa ciobesc linistea.Mi-e bine asa…singurul lucru care nu mai pleaca de la mine este raceala si poate tipa aia care imi tot aduce in discutie vremuri de mult apuse.Aaa,mi-a zis ca numele ei e Amintire si ca ii place sa i se spuna Ami.Cred ca va trebui sa ma obisnuiesc cu ea…Pana atunci,ne vedem data viitoare.Nu uitati:pijamale,liniste si generozitate.

Nota personala asupra studiului de caz (pacient:Aysha).

  • pacienta prezinta urme de atemporalitate,amnezie si dependenta de cafea si carti vechi.
  • necesitatea unei vizite la casa-cafenea pentru prelevarea de probe,diagnosticare etc.
  • cineva trebuie sa ia legatura cu Ami(tipa trebuie sa stie mai multe)
  • fuck!nu-mi gasesc pijamalele si papucii pufosi…
  • de unde dracu’ fac eu rost de liniste vidata in cutiute mici?!

Astazi,te vand…

In atentia cititorilor:acest post poate contine urma de oua si arahide de ironie si sarcasm.Se recomanda lectura insotita de lingurite de miere!De retinut:nu sunt trista,melancolica,dezamagita etc.Sunt doar perfect constienta!

De la un timp am devenit obsedata de cifre,date si timp in general,de obiecte pe care inca  le pastrez ascunse in cutii de carton si de care ma impiedic de fiecare data cand imi amintesc de tine.Suntem in data de 22,orele 22:22.M-am decis sa vand tot,sa dau la schimb,sau de ce nu,sa arunc in gurile flamande ale flacarilor tot ceea ce nu mi-a placut niciodata,dar am pastrat pentru ca asa era politicos,tot ceea ce nu m-a ajutat cu nimic si era absolut banal,dar pe care am ridicat la rang inalt numai prin simplul fapt ca era de la tine.Ti-am zis ca sunt obsedata de cifre,nu?Ia si numara secundele care s-au scurs de cand ai decazut din ochii mei.O sa-ti ia ceva timp…aaa,da,doar o vesnicie!

  • M-am decis sa vand toate vorbele goale,dar pline de rahat dulceata,pe care mi le-au servit multi la un moment dat cu zambetul pe buze.La ele mai adaug complimentele alea penibile pe care rareori mi le faceai,prima discutie si prima remarca stupida legata de ceasul meu.In plus,va dau o lada intreaga de „mi-e dor de tine”-uri  seci,dar cu un aspect bine intretinut,3 pungi de alinturi zdranganitoare,3 seturi de coincidente cu alarma falsa,5 baxuri de”iarta-ma” si 3 de juramaninte,si nu in ultimul rand 0 tona de planuri puierile.Licitatia incepe de la 2 cepe degerate…Ofera cineva mai mult?
  • Dau la schimb timp irosit aiurea.Accept oferte incepand de la timp cu resurse recuperabile!Urgent!
  • Arunc in gurile focului primul sarut,tinutul de mana,parerea mea prea buna despre multi dintre voi,bunul simt si cumpatarea.Nu iert nimic,nici macar noptile pe care le pierdeam(doar) de dragul tau.La foc!Baieti sa nu omiteti nimic!

Tin sa mentionez ca accept si bani,bonuri de masa sau foi de drum! se pun si masajele?

Astazi te vand…astazi va vand!Pentru realitate si nu coincidente,pentru promisiuni pastrate si nu cuvinte putrezite,pentru strangeri de mana si umere pe care sa plangi si nu spate intors si indiferenta jucata ireprosabil.Va vand pe toti,va dau pe ce e mai josnic.

KHTMk2808141-02

Pentru ca pe el nu trebuie sa-l cumpar cu nimic.Nici macar cu mine…

Da…pe el l-as pastra!

De ce?Pai pentru ca…„in the face of true love you don’t just give up, even if the object of your affection is begging you to”.D-aia!

O seara perfecta…

Click si cititi!Aceasta e melodia din fundal!

Aburi fierbinti,aer umed si uleiuri esentiale  de vanilie,ciocolata,mosc si iasomie.

Piele proaspat bronzata,umeda si unt de corp,onduleuri mirosind a balsam de par,semintuneric,un covor de lumanari parfumate si muzica in fundal.Pantaloni din satin,munti de perne pufoase,draperii din matase vibrand in ritmul muzicii si trufe de ciocolata pe un platou pe noptiera din lemn negru.E o seara perfecta,e idealul meu de seara perfecta daca ma intrebati.Inchid ochii…

….aud zdraganit de chei,deschid ochii si ma alint usor printre perne  ca sa ajung pana la usa.Aud zgomotul pielii tale,felul cum iti desfaci usor cravata,cum iti deschei camasa trantind servieta pe hol,aud cum iti treci mana prin par si cum iti alinti gandurile in care numai pe mine ma ai.Nu te las sa zici nimic,ma uit la tine si iti acopar sufletul cu un sarut.Camasa descheiata aluneca numai prin simpla atingere a degetelor mele pe gatul cald mirosind a siguranta si viata,bratele ti le studiez prin microscopul unghiilor si acum au insemnate pe ele traseele rosii ale dorintei…asta ca sa nu uit drumul inapoi la tine.Ma iei in brate,te resping…Te imping in perete si esti captiv lui:nu poti sa te misti,nu poti sa clipesti,nu poti sa spui nimic pentru ca fiecare cuvant va fi folosit impotriva ta,oricum nicio fraza nu ar putea iesi din pieptul tau pentru ca buzele tale sunt un fruct mult prea ispititor pentru mine ca sa nu-l musc cu toata pasiunea.Si tie iti place…stiu asta din zambetul tau,pentru ca te tradeaza mereu.

gg_chuck-and-blair

Ma iei in brate,imi indepartezi suvitele de pe fata si sa ma saruti din nou.M a asezi intre perne si-mi spui ca sunt exceptia tuturor regulilor care au existat vreodata.Nu-mi pasa.Imi pasa ca esti doar  al meu.Muzica se aude in continuare,lumanarile palpaie imbujorate si esentele din aer se imbiba in pielea noastra:eu sunt ciocolata de pe buzele tale,iar tu vanilia de pe pieptul meu,moscul pluteste in aer si iasomia ne drogheaza.Nu stim cine suntem,nici nu ne intereseaza pentru ca in seara asta am aruncat orice inhibitie la cosul de gunoi.Trufele de ciocolata devin pensule,pieptul tau panza pentru cea mai incredbila capodopera.Iti place sa stii ca imi las fantezia sa fie sclava ta,iti place sa imi plimb mainile prin parul tau si sa iti caut aripile de inger de pe spate.Iti place tot…si zambesti din nou.

Iti aud inima si fac inventarul gurilor de aer pe care le tragi in piept.Ti le decontez pe toate.Imi saruti alunitele si imi promiti ca pentru fiecare din ele o sa-mi oferi o stea.Am bratele tale,pieptul tau,cea mai scumpa haina din lumea:imi place sa o imbrac si sa ma plimb asa prin fata tuturor…da asa goala,imbracata numai in imbratisarea ta.Lumanarile se sting,muzica se intrerupe,aromele din aer dispar,sarutul tau e din ce in ce mai rece…

…deschid ochii.Piele proaspat bronzata,umeda si unt de corp,onduleuri mirosind a balsam de par,semintuneric,un covor de lumanari parfumate si muzica in fundal.Pantaloni din satin,munti de perne pufoase,draperii din matase vibrand in ritmul muzicii si trufe de ciocolata pe un platou pe noptiera din lemn negru.Totul e la locul lui,trufele intregi,lumanarile puternic arzand,aromele din aer mai preganante ca niciodata.Am visat?

Stai!se aude ceva…zdranganit de chei.Aud zgomotul pielii tale,felul cum iti desfaci usor cravata,cum iti deschei camasa trantind servieta pe hol…incepe seara mea perfecta!