Hai să recunoaștem!

Spune-mi, a câta oară mă cauți și nu mă găsești? Spune-mi, a câta oară speri să fiu aici, în cuvintele astea pe care le storc din mine cu greu, doar ca să ajung la ceea ce sunt de fapt, la gustul pe care tu știai că-l am: dulce-amar… Spune-mi, a câta oară te-ai înșelat atunci când încercând să mă găsești, m-ai căutat altele și în loc să te apropii de mine, mi-ai pierdut urma de tot? Spune-mi, a câta oară ai închis telefonul înainte să-ți răspund? Spune-mi, a câta oară ți-ai spus că n-are rost, că astfel de lucruri se întâmplă doar în cărți și poate chiar și acolo cu greu. Spune-mi, a câta oară ți-am trecut prin cap odată cu muzica pe care o asculți? Spune-mi, a câta oară spui că renunți, chiar dacă știi că n-ai să faci niciodată asta…

Mai bine nu-mi spune. Poate știu lucrurile astea deja, poate răspunsurile tale au ecou în mine și de-aia oricât timp ar trece și indiferent de numărul de kilometri care ne despart te intuiesc mai bine decât mi-aș dori. Poate că amândoi le știm prea bine, dar alegem tăcerea. Ne ascundem între două bătăi de inimi și refuzăm să ne întâlnim, doar ca să prelungim jocul ăsta pe care nu l-am pierdut, dar pe care oricum nu-l câștigăm. Mă vei căuta întotdeauna acolo unde știi că n-ai să mă găsești niciodată, iar eu am să aștept acolo unde știu că n-ai să mă cauți. Într-o cameră cu pereți albaștri, întunecată, în care obișnuiai să mă aduci adeseori și de unde plecam mult prea repede. Sunt imagini de care mi-aduc aminte de tine mai clar decât orice alte fotografii a căror urmă le-a șters-o timpul de mult. Sau poate mâna ta …

Spune-mi, nu-i așa că e mai bine când îmi citești gândurile când nu sunt aici? Nu-i așa că te simți mai în siguranță? Eu, așa mă simt. Și nu că mi-ar fi teamă de tine. Mă sperie teribil ce n-aș mai putea să controlez în mine, ce n-aș putea să mai pun la pământ.

Hai să recunoaștem! Vrei?

Cand doare…

Sunt constienta de doua lucruri:

1.doare.

2.cu cat voi vorbi mai mult despre asta,cu atat sentimentul isi va pierde din intensitate.

 

Cand doare, trebuie sa scrii in acelasi mod in care si durerea actioneaza: scurt si transant.Fara sa respiri.Pur si simplu sa traznesti, sa sochezi, sa aprinzi foc fara scanteie.Cand doare,nu te gandesti decat la asta si oricat de ciudat ar parea,tot durerea e cea care dupa ce ca aproape te-a omorat,te ia de par,te scutura bine,te motiveaza si te si baga la reanimare.Cand doare,nu doare intr-un singur loc,asta e o certitudine.Cand doare,inseamna ca e mult prea tarziu si oricat de mult ti-ai dori sa indrepti lucrurile,nu vei reusi niciodata.

Poate doar sa te amagesti…sau sa fii amagit.

Oamenii ranesc,atat fizic cat si sufleteste,iar de cele mai multe ori cei de la care  te astepti mai putin,sunt primii care o fac.Asta e pedeapsa pe care o primim pentru ca asezam unii oameni pe un piedestal pe care nu-l merita,pentru ca le oferim un anumit grad de incredere pentru care n-au muncit o secunda in viata lor,pentru ca nu am pedepsit cand trebuia si am ales sa iertam mult prea usor.E o regula simpla,pe care recunosc umila ca nu am aplicat-o.

Ori iti controlezi haosul,ori el te controleaza pe tine.Ori tu,ori el.E simplu.E egoist.Dar e supravietuire…

Brown_Eyed_Woman___by_VisionPhotography

Se spune ca orice lucru mic iti tradeaza caracterul:incepand de la cana din care bei cafea,pana la modul in care oferi un ajutor.Totul vorbeste despre tine,iar in cazul tau nu pot sa zic decat:prefacatorie putrezita pe dinauntru,ignoranta,superficialitate si lipsa…de foarte multe lucruri.Ranesti,distrugi si ai pretentia ca totul sa fie ca inainte,dar nu are cum sa mai fie.Pentru ca doare…

Ti-e teama de mine,cum imi e mie teama de palmele tale,de vorbele pe care le scuipi atunci cand mintea iti e plecata.Fizic nu te-as putea rani,nu as avea puterea,dar neputinta pe care o vad in ochii tai atunci cand simti ca ma pierzi,ma face sa cred ca sunt cu mult mai puternica decat tine.Ti-e teama ca m-as putea razbuna,desi niciodata nu am facut-o.Ti-e teama ca as putea sa plec cu usurinta pentru toate cate mi le-ai facut,si ti-e teama pentru ca spatele meu intors orgoliului tau,doare mai tare ca palmele de la tine.Ti-e frica de mine,dar mai mult de inchipuirile tale.Ti-e atat de teama de ce as putea face,incat in mintea ta chiar le dai suflu real si ma pedepsesti pentru tot ce nu as putea sa pun la cale vreodata,dar in care tu crezi cu atata tarie(bolnava,as spune)…

Imi ceri apoi sa raman,sa fiu la fel,sa fiu perfecta pentru un om imperfect.Dar nu te intrebi,oare,daca eu imi doresc asta?

Cand se strange latul in jurul gatului e mai bine sa nu te zbati,asa eviti sa mori ca prostul.Mai bine astepti.

Iar eu astept,pentru ca in curand o sa vezi si tu cum e cand doare…