Eu, despre mine.

“Nu descriu decat ceea ce vad,ceea ce aud,ceea ce inregistreaza simturile mele,ceea ce gandesc eu.Aceasta-I singura realitate pe care o pot povesti…din mine “insami”,eu nu pot iesi…Orice as face,eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii,propriile mele imagini.Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai…”

Nu e prima oara cand o spun si nici nu ma feresc sa o fac.

Pot sa va vorbesc despre aproape orice v-ati putea vreodata imagina,dar nu si despre mine.E un fel de blocaj la mijloc,o imposibilitate,o incapacitate,probabil un handicap…

De ce?Pentru ca atunci cand vine vorba de mine nu am incredere in cuvinte:ma pot trada,pot spune adevaruri de mult apuse,pot induce in eroare,se pot juca cu perceptiile voastre si ma pot transforma in dusmanul vostru cel mai de temut.La fel ca in dragoste sau ca  in demonstratiile pe muchie de cutit ale increderii,cea mai potrivita metoda de  a lasa pe cei din jur sa te cunoasca,e cea prin intermediul faptelor.Dar cum aceasta metoda nu imi este la indemana pe blog,am sa incerc totusi sa va vorbesc despre mine.

Nimeni nu a ajuns sa ma cunoasca in totalitate.Niciodata.Nici macar parintii mei,sau poate vreun „EL”,care totusi a mai avut acces la sufletul meu.Iar asta pentru ca nu am dat voie.Si chiar daca as fi facut-o,ar fi fost un efort in van pentru cei din jur.Sunt in continua schimbare si totusi raman aceeasi.La fel ca apa:indiferent de forma vasului in care este pusa,stii ca tot apa este,in aceeasi cantitate.

Sunt fata,dar imi place sa ma lupt.Sa lupt pentru ceea ce gandesc,pentru cei la care tin,pentru ceea ce ma reprezinta.Uneori castig batalii in care nici nu vreau sa iau parte,iar arma mea preferata e indiferenta,e as-ul din maneca,e socul pe care-l incaseaza multi pentru ca in general stiu ca-mi pasa,si inca nebanuit de mult…Ma pricep la poker,stiu sa disimulez,si adesea castig la ruleta,iar asta pentru ca intuitia mea nu ma inseala niciodata.Doar oamenii o fac…

Cand eram mica imi placea Lego si probabil din aceasta cauza sunt profesionista in a ma reconstrui cand altii ma fac praf.Si asta s-a dovedit de-a lungul timpului.

Stiu sa iubesc,sa iert,sa plang,sa ma cert asa cum trebuie.Ca la carte as putea zice.Stiu sa fiu fata,dar fara sa te ingrop in roz,in papusi,in fundite si margelute,in mega de filme siropoase.Intotdeauna m-am inteles mai bine cu baietii decat cu fetele.Copilaria mi-am petrecut-o traind in echilibru,dar mereu condimentand-o cu cate ceva:ba prin poligoane de tragere,ba studiind interioare de tancuri,ba sarind cu parasuta…Simple avantaje de a avea  un parinte in cadrul armatei.Si asta mi-a prins bine.

In paralel am facut chiar si balet.

Imi plac tocurile.Admir femeile independente si vreau sa cred ca sunt una dintre ele,sau daca nu,macar pe drumul catre asa ceva.Ma pasioneaza psihologia,istoria,lucrurile mici si vechi,gesturile insignifiante.Prefer un mic-dejun surpriza in locul unui „te iubesc” mecanic.Imi plac camasile albe si daca ar fi dupa mine numai asta as purta…camasi albe si punct.

Sunt un amalgam de contradictii,pot sa ma mulez oricarei situatii,imi place sa fiu cea care rade la urma si cea care are dreptate.Imi place sa invat din greselile altora si nu din ale mele.Prefer o carte tacuta in locul unui om zgomotos.Urasc mediocritatea  si plafonarea…si urasc ca uneori devin victima lor.Imi place sa fiu ciudata,sa ies din tipar,sa te inveselesc,sa fiu eu cea care a putut dintre atatea care nici acum nu pot…

Imi place sa scriu,sa gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce gandesc si ce simt eu,dar prin care sa ajung la trairile altora.

Rolul principal al scriiturii nu este unul terapeutic, dar faptul că scrisul are un efect secundar, liberator, este sigur. Fireşte, fiecare scriitor poartă în el, duce cu el poveşti şi se eliberează de ele scriind. În acest sens, scrisul te eliberează. Prefer totuşi termenul de „liberator“ celui „terapeutic“.

Eu,despre mine…nu e doar atat.E fiecare cuvant pe care il scriu,pentru ca in fiecare cuvant pun suflet.In fiecare suflet pun iar suflet si tot asa pana ajung in sufletele tuturor.Asta mi-ar placea sa se intample.Pana atunci sunt cum ma percepeti voi,dar intotdeauna numai cum sunt eu de fapt.

Lista pentru descrierea mea ramane deschisa pentru ca sunt intr-o continua constructie si reconstructie.Maine s-ar putea sa nu mai fiu la fel…